Esti parinte sau vei deveni, ai un copil si poate mai vrei unul, sau de ce nu, poate ai doi copii si te bate gandu sa mai intregesti familia cu inca un suflet.
Totusi, te intrebi cum te vei descurca, cum se vor intelege intre ei, care sunt limbajele de iubire, pentru aceste lucruri o avem aproape pe Cristina Neagu invitata la emisiunea Parinti Ascultatori a Adrianei Titieni.
A: Crezi ca e mai simplu cu patru copii in loc de doi? Exista aceasta teorie care spune ca este mai simplu cu 3 si cu 4 decat cu 2.
I: La un seminar, o mamica mi-a spus ca dupa al treilea copil nu mai stii cati ai!
In relatia cu copii nostri intervin diferite filtre in care noi selectam parte din mesajele lor care ajung la noi deja modificate. Mesajul care pleaca de la celalat nu trebuie sa fie neaparat si mesajul pe care eu l-am primit. E important si pe copii sa-i invatam asta si o putem face verificand ce mesaj a ajuns la el atunci cand noi trimitem catre el un mesaj. De exemplu ''ma bucur ca te gandesti la mine asa de mult!''. La copil probabil va ajunge ''aaa deci eu sunt cel mai important pentru mama''… dar nu asta vroiam sa spun. Vroiam sa spun ca asta ma face la serviciu sa-mi fie mai usor gandindu-ma ca acasa am un copil care ma iubeste si care ma asteapta.
A: Cum reusesti sa te imparti in mod echilibrat intre copiii pe care ii ai?
I: Cand ai mai multi copii acestia incep sa se si creasca unii pe altii, sa se sprijine in a-si implini nevoile, se valorizeaza unii pe altii, asta nu inseamna ca ei nu au nevoie de dovada iubirii echilibrate. Au nevoie sa se simta iubiti.
A: Am sesizat o problema in familiile care au mai multi copii. Exista in aceste familii o dorinta a unuia dintre copii sa afle cat de mult este iubit mai mult decat sora sau fratele.
I: De fapt exista alte nevoi care se cer implinite. El poate avea nevoie de recunoastere, adica sa se simta recunoscut : ''sunt aici si sunt asa. vreau sa ma recunoasteti asa cum sunt eu ''.
A: Care e diferenta dintre nevoie si recunoastere?
I: Dorinta de a fi iubit e o nevoie, asta le asigura copiilor siguranta, comfort, incredere in ei. Rezervorul de iubire din copilarie e cel care vine cu noi de-a lungul vietii si daca noi ne simtim iubiti orice ar fi, atunci exista suportul de a indrazni sa ne punem intrebari, sa fim indrazneti. In atelierul meu exista un moment in care ii invit pe parinti sa-si simbolizeze dragostea pentru copii lor. Din zeciile de participanti pe care i-am avut nu am avut 2 simboluri la fel, insa am avut multe care sa semene. Si i-am intrebat ''ok, dar de ce 2 spirale?!'', ''Pai as vrea sa nu se supere'', cam asta a fost raspunsul pe care l-am primit. Nici chiar daca 2 copii sunt gemeni, dragostea lor nu este la fel.
Exista 5 feluri de limbaje ale iubirii. Nu am stiu asta pana cand am dat de o carte foarte valoroasa (nr “Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor”, de Gary Chapman & Ross Campbell) din care am aflat cat e de important pentru parinti sa-si exprime iubirea intr-o forma in care copii s-o poata primi. Aici se vorbeste despre 5 limbaje pe care eu le-am regasit vorbind apoi cu copii. Cartea spune ca pana la 5 ani este bine sa testezi tot in relatia cu copii tai, dar dupa 5 ani raman cel mult 2 limbaje.
Primul limbaj ar fi atingerea fizica: mangaierea, masajul, imbratisarile atat pentru fete cat si pentru baieti. Atingerile fizice pot fi de diverse forme.
Al doilea limbaj de iubire sunt laudele. Dar nu laudele pentru ceva ce a facut bun, ci pur si simplu ''mi-e drag sa fiu cu tine, imi place sa te vad facand asta''. Lauda il valorizeaza pe el ca individ pentru ceea ce este si nu pentru ceea ce face.
Al treilea este limbajul darului. Dar nu al darului pretios la care el se uita la pret sau daca este mai mare decat al altui copil. Limbajul darurilor este limbajul in care iti spune m-am gandit la tine. Trebuie sa facem diferenta intre dar si mita. Cadoul este cel pe care copii il primesc cu o ocazie anume. Darul nu are un moment pe care sa-l asezi undeva in timp. Darul vrobeste despre relatia mea cu copilul sau despre relatia lui cu mine. Mita apare atunci cand se simte vinovat. Am intarziat acasa asa ca ma duc sa cumpar macar o ciocolata. Nu e nici dar, nici cadou. E mita. Am in spate un sentiment de vinovatie si eu va sugerez sa constientizati macar momentele astea si sa nu le hraniti pentru ca asa vor invata si copii la randul lor sa ofere mita sub forma de obiecte materiale si o relatie nu e hranita de obiectele materiale, ci de trairile parintelui si a copilului la cele doua capete ale relatiei. Mita perverteste intelegerea copiilor.
Mai avem limbajul timpului acordat. Formula magica consta in atentie pe relatia cu copilul si contact vizual. Se poate ca unul din copii sa aprecieze timpul acordat, iar altul darurile sau mangaierile.Este foarte important sa ne intrebam la ce capat de relatie vreau sa fie echilibru si echilibru pe relatie.
Limbajul serviciilor: facand lucruri pe care ei nu le-ar putea face singuri. Serviciile pline de iubire sunt un dar si nu o necesitate. Ele se fac de bunavoie si nu din obligatie. Cu timpul copiii vor invata sa faca si ei servicii pentru altii: sa aiba grija de un bolnav sau sa dea ajutor unor nevoiasi.
A: Ce facem cu copiii care intra in conflict?
I: Un conflict poate porni de la concurenta mea pe dragostea parintelui si imi amintesc acum de intrebarile stupide de genul ''pe cine iubesti mai tare: pe mami sau pe tati''. Dragostea e diferita, nu e mai multa sau mai putina, o simtim diferit. E un sentiment pe care fiecare persoana il traieste diferit. Eu ca parinte pot trai dragostea pentru copilul meu azi sub forma unei flori de liliac, maine sub forma unui buchet de flori si poimaine sub forma unui ciuline pentru ca uneori spunem ''nu'' din dragoste. Dragostea nu este un tort pe care il taiem si impartim din el. Va invit sa va ganditi cum ati simboliza voi dragostea pentru copii vostri sau pentru partenerul vostru, printr-un obiect. Ele sunt diferite si asa copii nu se vor mai lupta pentru iubirea mamei.
Cand cei doi copii se cearta incercam sa rezolvam conflictul iar calea este sa luam un obiect ca fiind problema pe care o vede copilul. Vor fi doua viziuni ale problemei.
A: Concluzii
I: Sa ai frati si surori poate fi un avantaj, dar depinde foarte tare cum ai construit relatia asta si de cat de des ai trecut cu ea prin momente de conflict si cum le-ai gestionat si cata sinceritate a existat. Cred ca acesta este rostul parintilor: sa-i acompanieze pe copii in a fi onesti in aceasta relatie, in a-si respecta diferentele si in a se cunoaste pe ei. E o relatie sigura in care pot sa ma cunosc pe mine pentru ca se intampla acasa intr-un mediu protejat. E cea mai buna forma sa ma cunosc pe mine si pe celalalt evoluand impreuna. Dar cred ca depinde foarte tare de felul in care parintii gestioneaza iubirea si abordeaza conflictele intre ei si despre cum se marturisesc parintii raportat la trairile copiilor. Cred ca merita ca parinti, sa vedem partea buna a lucrurilor si a trairilor copiilor nostri si sa le atragem cumva atentia spre lucrurile bune. Sa-i incurajam mereu. In clipa in care ei se aud pe ei cand traiesc lucruri bune, vor sti sa le repete si se vor ajuta ei pe ei in relatia lor de frati.
