Conectarea care contează cu adevărat
Primii ani din viața unui copil nu sunt doar despre pași, cuvinte sau jucării, ci mai ales despre conexiune. Conectarea emoțională între părinte și copil este fundația pe care se construiește încrederea de sine, capacitatea de relaționare și, în timp, echilibrul interior al copilului devenit adult.
Mira Loghin, invitata Adrianei Irimescu în cadrul podcastului video „Conectați în siguranță”, a povestit despre conectarea cu copiii de creșă și de grădiniță și a oferit răspuns la multe din întrebările și neliniștile părinților. Cum îl ajut să se adapteze? Ce fac dacă plânge? Cum pot să fiu acolo pentru el, când nu pot fi… chiar acolo?
Mira Loghin atrage atenția asupra unui adevăr simplu, dar profund: copilul nu are nevoie doar de o grădiniță frumoasă și personal amabil, ci și de un adult disponibil emoțional, care să-l însoțească cu empatie în această nouă etapă.
O primă recomandare valoroasă este ca părintele (sau un adult apropiat) să fie prezent fizic în primele zile de creșă, alături de copil. Prezența unui om de încredere ajută copilul să perceapă mediul ca fiind sigur. Nu pentru că nu ar avea încredere în ceilalți, ci pentru că încrederea lui se formează din apropiere, nu din explicații.
„Emoțiile dificile pe care un copil le traversează la schimbarea mediului sunt absolut normale. Și nu are legătură cu felul în care l-am crescut pe copil, cu modelul de parenting, dacă sunt un părinte bun sau nu sunt un părinte bun. Este natural să simți aceste emoții atunci când faci trecerea.”
Mulți părinți se întreabă cât durează acomodarea. Răspunsul realist? Între trei și șase luni, în funcție de vârsta copilului și de personalitatea acestuia. Un copil de 1 an și jumătate poate avea nevoie de mai mult timp pentru a se adapta, comparativ cu unul de 3 ani. Însă, vârsta cronologică nu e totul. Un copil poate avea 3 ani, dar o maturitate emoțională de 1 an și jumătate – în special dacă a crescut izolat social, așa cum s-a întâmplat adesea în perioada post-pandemică.
Un alt element esențial este rutina de acasă, care ar trebui să se apropie treptat de rutina din colectivitate. Află care sunt orele de masă, somn și joacă de la creșă și, cu câteva luni înainte, începe să adaptezi programul de acasă. Astfel, copilul nu va fi pus în fața a două schimbări majore simultan: mediu + ritm de viață.
Nu subestima importanța timpului de după creșă. Chiar dacă ești obosit sau prins în treburi, oferă-i copilului tău cel puțin o oră pe zi de prezență reală: fără ecrane, fără gătit, fără telefon. Doar voi doi – pe covor, în parc, la plimbare. După o zi petrecută într-un grup mare, copilul are nevoie de conectare unu-la-unu cu părintele. Acolo se regăsește.
Un subiect delicat, dar extrem de relevant, este disponibilitatea emoțională a părintelui. Adesea, părintele confundă disponibilitatea cu prezența fizică sau cu satisfacerea rapidă a nevoilor („Ți-a căzut jucăria? Uite alta. Gata, nu mai plânge!”). În realitate, disponibilitatea emoțională înseamnă să rămâi lângă copil în emoțiile lui – oricât de inconfortabile ar fi și pentru tine. Să nu încerci să le „oprești”, ci doar să le susții.
Atunci când copilul are un tantrum și simți cum îți bate inima mai tare, cum îți vine să pleci sau să țipi, încearcă să te oprești. Să respiri. Să nu reacționezi din impuls. Pentru că doar un părinte care își recunoaște propriile trăiri și le gestionează poate fi sprijin real pentru copil.
Copiii au nevoie de „oglinzi”. De alte ființe umane în fața cărora să se vadă, să învețe să relaționeze, să înțeleagă emoțiile. Dacă un copil se joacă doar cu obiecte sau doar cu ecrane, fără interacțiune, nu învață empatie. Nu devine uman în sensul profund.
Iar dacă alegi o grădiniță, întreabă-te nu doar ce activități face copilul acolo, ci și când are timp să respire, să se joace liber, să-și exprime emoțiile fără să fie întrerupt. Pentru că dezvoltarea emoțională se face în joacă, în relație, în liniște, nu în agende pline.
Și poate cel mai liniștitor gând pentru părinți este acesta: dezvoltarea se echilibrează în timp. Un copil care la 3 ani nu e pregătit să stea singur, poate fi foarte independent la 6. Un copil mai lent emoțional poate deveni extrem de empatic în mediul potrivit. Nu te grăbi. Nu-l grăbi. Fiecare copil are propriul său ritm – și are nevoie de un adult care să-l vadă.
Urmărește discuția Adrianei Irimescu cu Mira Loghin în cadrul podcastului „Conectați în siguranță” și află mai multe despre conectarea cu copiii de creșă și de grădiniță, dar și despre ce înseamnă un părinte disponibil emoțional:
