Toti parintii isi doresc ca bebelusul lor sa renunte rapid si cu zambetul pe buze la biberon, suzeta, scutece, suptul degetului, rosul unghiilor (aceste „vicii” ale micutilor). Asa ar fi ideal, dar practic nu se intampla sa fie totul atat de simplu.
Important este, in primul rand, momentul de inceput cu unul din aceste obiceiuri, in special in cazul biberonului sau suzetei. Va trebui sa ai in vedere ca va veni si clipa in care o sa trebuiasca sa il dezveti.
Din primul moment, biberonul, suzeta si scutecele il ajuta atat pe parinte, cat si pe bebelus. Astfel, esti multumit(a) ca cel mic bea tot laptele, ca se linisteste noaptea daca are suzeta in gurita si ca il schimbi de scutec de cate ori este nevoie, fara a mai fi pus(a) in situatia de a spala scutecele de bumbac, asa cum faceau mamele in alte vremuri.
Treptat, toate acestea ajung sa faca parte din viata copilului tau. Nu mai pleci de acasa fara biberon, e o mare tragedie daca uiti suzeta acasa si esti ingrijorat(a) daca rezerva de scutece nu iti ajunge, cautand urgent o solutie.
Si bebelusul se ataseaza de aceste obiecte – sunt o parte importanta din viata lui, ii fac placere si il linistesc, ii ofera siguranta, sunt familiare si sunt ale lui.
Gandeste-te doar cum te simti cand ti se ofera cadou un pix de la o persoana draga – te atasezi de acel obiect, iar dupa o perioada de timp il pierzi. Cei din jur nu iti inteleg tristetea: „Nu-i nimic, poti sa-ti cumperi altul, chiar mai frumos!”. Bineinteles ca nu este asa, importanta este legatura afectiva pe care ai stabilit-o cu acel obiect. Il pretuiai datorita faptului ca ti l-a oferit o persoana apropiata, dar si pentru ca era posesia ta.
Aceeasi legatura se regaseste si intre bebelus si obiectele lui, in special fata de cele pe care le foloseste foarte des.
Adultii stiu sa-si exteriorizeze trairile pozitive sau negative in diverse moduri. Copilul si bebelusul prefera insa sa fie inconjurati de obiecte dragi, de persoanele de care s-au atasat si astfel confortul le este asigurat. De aceea, parintii au „misiunea” de a-si ajuta copilul sa treaca mai usor peste despartirea de ele. Este nevoie ca, la o anumita etapa a vietii micutului, acestea sa dispara din rutina sa zilnica si sa fie inlocuite cu diverse obiecte sau activitati adaptate varstei lui.
Daca te-ai hotarat ca a sosit momentul, atunci, in functie de temperamentul copilului, de starea lui de sanatate, de capacitatea lui de intelegere, poti adopta o strategie: ori construiesti o poveste pe seama disparitiei obiectelor, ori le aruncati impreuna, ori te folosesti pe tine insuti/insati drept exemplu: „Uite, vezi, eu nu am biberon, nu am suzeta, beau cu cana, merg la toaleta. Nu vrei sa fii si tu ca mine? Ca doar esti mare acum!’’.
Sau poti incerca sa ii suplinesti nevoia de unul din aceste obiecte cu altceva – de exemplu, daca plange dupa biberon, cumpara-i o sticluta speciala cu pai, cat mai colorata.
Atunci cand te-ai decis ca este momentul sa „actionezi”, tine cont si de urmatoarele reguli, care sunt in favoarea copilului:
- In niciun caz, nu incerca acest lucru daca cel mic este racit ori de-abia l-ai inscris la cresa sau tocmai a aparut in viata lui un fratior/surioara. Copilul va fi bulversat, prea multe evenimente deodata il vor traumatiza si va suferi destul de mult.
- O deprindere se formeaza prin puterea exemplului, dar si prin comunicare. Indiferent de varsta celui mic, ii poti explica. De multe ori gandim: „E prea mic, nu ma intelege!,”, dar cum sa isi foloseasca gandirea, memoria, imaginatia daca nu prin exercitiu? Este nevoie de vointa, perseverenta, consecventa si chiar stabilirea unei strategii.
- Constientizeaza ca renuntarea nu este atat de simpla si nu se bazeaza doar pe una-doua incercari, si gata. Daca exista mai multe persoane care au grija de copil, consecventa lor este absolut necesara – toti vor proceda la fel. Nu are niciun rezultat daca mama incearca sa-l dezobisnuiasca pe copil de biberon, iar seara bunica ii da acestuia laptele tot in biberon….
- Nu folosi violenta verbala, nu rade de el, mai ales in fata altor persoane, nu-l forta sa renunte, impunandu-i cu strictete si asprime. Nu vei face altceva decat sa-l incarci afectiv cu trairi emotionale negative, parerea lui despre sine se va deteriora, se va simti inlaturat, o rusine pentru familia lui.
Nu amana foarte mult momentul in care copilul sa renunte la biberon, suzeta sau scutece, acestea afectandu-l atat din punct de vedere al sanatatii (apare caria de biberon, dentitia se formeaza gresit datorita suzetei, reflexul de a cere la toaleta nu va fi format daca copilul poarta permanent scutec si multe altele…), cat si din punct de vedere psihologic.
Copilul are nevoie de independenta, de comunicare in special cu alti copii, de deprinderi insusite corect, care sa-i usureze adaptarea la cerintele grupului in care se integreaza.
Suptul degetului, rosul unghiilor si enurezisul sunt doar o parte din comportamentele care au o cauza psihica. Exemplele pot continua. Dar cel mai bine este ca acestea sa nu apara in viata copilului, iar parintii, bunicii, educatorii sa-l indrume si sa-l sprijine permanent.
Cum s-a despartit micutul tau de suzeta?
