Cum sa fii parinte cool

Copilul tau a ajuns in pragul adolescentei si parca nu il mai recunosti. Invata sa depasesti prapastia dintre generatii. Invata cum sa fii in pas cu ultimele tendinte.

Psihoterapeutul Diana Stanculeanu ne prezinta metode usoare de a pastra comunicarea intre noi, ca parinti, si copiii nostri. De la muzica pana la vestimentatie, totul se bazeaza pe intelegere. Daca noi avem rabdare cu ei si suntem interesati de pasiunile lor, ei vor accepta cu mai mult entuziasm compromisurile pe care le propunem.

D.S.: Pana la urma, a fi parinte cool, in sumar, inseamna un singur lucru: sa incercam sa reducem deja faimoasa prapastie generationala (n.a.: generation gap). Pentru ca, primul lucru care ma ajuta sa fiu parinte cool este sa imi amintesc cum eram si eu la varsta respectiva si sa nu ne angrenam cu totul in lupta „12-13 ani versus 35-40 de ani”.

Este necesar sa ne reamintim de nevoile noastre, izbucnirile noastre emotionale, patima cu care am fi vrut sa facem toate lucrurile de pe acest Pamant, lipsa totala de consecinte, lipsa totala de filtru critic (uneori ne doream lucruri pe care alti copii le facusera – nu conta ca nici macar nu ne placeau sau nu ne interesau, erau deja facute de altii si trebuia sa tinem pasii cu ai nostri colegi).

In momentul in care reusim sa ne aducem aminte de cum eram noi, parintii, la varsta de 12-13 ani, vom putea fi empatici cu micutii nostri. Vom putea sa le intelegem straduintele, eforturile, regretele, sa ii validam emotional, dar, in acelasi timp, sa ramanem fermi pe pozitie. Desi nu ne schimbam decizia, le oferim copiilor argumente rationale si nu clasicul – si facilul – raspuns „pentru ca asa am decis eu” sau „pentru ca eu sunt parintele tau si eu stiu mai bine” sau „pentru ca asta vreau eu”.

A.T.: Suntem foarte tentati sa facem asta.

D.S.: Si chiar sunt multi parinti care fac lucrul acesta. Insa, intr-un astfel de raspuns, batalia se muta intr-o zona de putere si paraseste zona rationala a negocierii si a argumentelor.

A.T.: Spre exemplu, comunicarea prin SMS. Mie nu imi place sa scriu mesaje interminabile, dar am observat ca lor (n.a.: copiilor mei) le place.

D.S.: Nici nu stiu daca le place sau nu – nu cred ca isi pun aceasta problema. Dar, acesta este unul dintre modulele de comunicare ale generatiei lor. Este ca si cand noi ne-am intreba daca bunicilor nostri le placea sa isi scrie scrisori. Habar n-am; poate le placea, poate nu. Important este ca, la vremea respectiva se comunica si asa.

In ziua de astazi, este important sa fim atenti la felul in care comunica micutii nostri si, daca dorim sa pastram deschis canalul de comunicare cu ei, sa ne insusim acele lucruri. Nu trebuie neaparat sa le incurajam. Nu spun ca trebuie laudat limbajul prescurtat care se foloseste pe Facebook sau pe Messenger. Mi se pare foarte ok cand un profesor de limba romana taxeaza aceste flexibilitati lingvistice in lucrarile de control.

Insa, vorbim de o zona informala. Daca stiu ca asa ajung rapid la copilul meu, invat sa fac si eu lucrul acesta. Evident, este doar un aspect de ceea ce inseamna sa fii parinte cool. Apropo de reducerea distantei dintre generatii, in esenta, faptul ca eu stiu ce sunt Facebook si Messenger arata interes din partea mea in a invata ceea ce caracterizeaza generatia copilului meu.

A.T.: Acum as vrea sa vorbim de fiecare gen in parte. Sa abordam aceasta chestiune din perspectiva unor parinti de fata si, apoi, a unor parinti de baiat. Cred ca este valabil pentru toate varstele. Sigur ca, este mai important sa fii parinte cool pentru varstele preadolescentei si adolescentei.

D.S.: A fi cool, a fi in tendinte, a fi „smecher” sunt niste valori ale adolescentilor. Este un lucru prin care ei se definesc, isi definesc identitatea de sine. Isi definesc acel special care tine de adolescenta. Acest lucru tine cumva si de inovativitate si de originalitate.

Astfel, pentru a ne intelege mai bine copiii si a le fi alaturi mai usor in acesti ani dificili, este important sa intelegem conceptul „cool” si sa ni-l asumam.

De asemenea, sunt beneficii pe care acest „cool” le are si pentru noi, ca adulti – ne tine flexibili la minte, ne ajuta sa invatam lucruri noi, ne ajuta sa nu devenim autosuficienti (sa nu gandim ca noi le stim pe toate mereu si cel mai bine), ne ajuta sa ramanem tineri.

As avea niste recomandari de zone cool care depasesc genurile, sunt si pentru fete si pentru baieti. Eu, de multe ori, imi scriu articolele sau imi fac munca de birou in timp ce ascult acele canale muzicale de care, de obicei, parintii fug, satui de zgomotele sau de nebunia care vine de acolo. Nu sustin ca imi plac neaparat (desi au mai fost si accidente), insa este felul in care eu raman conectata la muzica pe care o asculta copiii nostri, in primul rand.

Pentru adolescenti, muzica este extrem de importanta, asa ca este important sa stim ce asculta ei. Este o zona de rupere de bariere si de spart gheata foarte buna. La fel facem si cu filmele. Exista cateva filme, personaje sau mini-serii care au generat isterii printre tineri. Adica, n-ai vazut Twilight?

[page]A.T.: Cum sa nu? Am si citit cartile pentru ca ei (n.a: copiii mei) voiau sa le citeasca si, mai intai, au trecut prin filtrul meu. Am decis ca trebuie sa se faca putin mai mari pentru acele carti.

D.S.: Asa cum parintii de copii mai mici isi duceau micutii la Harry Potter. Este important sa mentinem tendinta, chiar daca ni se pare o prostie, chiar daca Twilight pare de doi lei, chiar daca Jurnalul Vrajitoarelor este literatura de metrou. Cata vreme acestea fac legea in randul generatiei copilului meu, e important sa fiu recunoscatoare ca, totusi, copilul meu inca citeste si inca se uita la film.

Daca pornim de la acest teren comun (pe care noi il facem sa fie comun, nu copiii), avem sansa ca, ulterior, sa ii indreptam spre ceea ce consideram noi ca este literatura de calitate si sa ii ducem catre cinematografie solida si consistenta. Dar trebuie sa incepem cu Twilight sau cu serialele de pe Disney Channel. In toate exemplele de care am vorbit, este importanta relatia.

A.T.: Am descoperit o carte pe care am citit-o cu mare placere – se numeste „Clubul de film. Lectii de viata pentru fiul meu”, scrisa de David Gilmour. Am decis sa ii dau si baiatului meu sa citeasca aceasta carte. Astfel, am rezolvat si problema literaturii de proasta calitate, dar si cea a filmelor de proasta calitate.

Cartea prezinta jurnalul lui David Gilmour (un mare critic de filme) si este cool din toate punctele de vedere. Copilul meu a fost atat de pasionat de carte, incat mi-a facut o lista de filme pe care eu le-am studiat la UNATC.

Deci, ii poti ajuta pe cei mici sa descopere frumosul, daca tu si copilul aveti un teren comun.

D.S.: Categoric, dar, ca sa ai acel teren comun, trebuie sa ai mai intai relatia. Poti descoperi ca sunt filme si carti pe care ei le citesc si care nu sunt deloc de proasta calitate. De exemplu, avem „Urzeala Tronurilor”, care este atat literatura calitate, cat si film bun la care se poate uita toata familia – pentru ca raspunde, in egala masura, nevoilor emotionale si cognitive ale copiilor ca si ale adultilor.

Sunt foarte multi parinti care au copii de 13-15 ani si considera ca nu au ce face impreuna cu ei pentru ca „nu se potrivesc la nimic”. Iata ca totusi putem sa facem lucruri impreuna. Si, cumva, aceste lucruri tin de copiii nostri, indiferent daca sunt fete sau baieti.

Tot in aceasta zona care nu tine cont de gen, ramane sportul. Am vorbit de atatea ori despre beneficiile sportului pentru sanatatea fizica si emotionala a copiilor nostri. Haideti sa facem sport impreuna! Hai sa imi iau pustoaica de 13 ani si sa mergem la sala impreuna si sa ii creez o rutina de sport sanatos! Hai sa joc un meci de basket cu pustiul meu de 14 ani in parc, pe terenurile special amenajate. Sau, hai sa mergem impreuna la bazin sa inotam. Sportul nu este doar un loc de unde il duc si il aduc. Putem sa facem aceste lucruri impreuna, ca o familie, in timpul nostru liber, in timpul de relaxare. La fotbal, cu bicicleta, cu rolele, la ski, exemplele ar putea continua.

A.T.: Iar daca nu avem bani si facem parte din acea zona in care inca este dificil, din punct de vedere financiar, putem alerga pe orice teren.

D.S.: De asemenea, pentru varsta adolescentei, foarte multi parinti au o mare dificultate in ceea ce priveste vestimentatia copiilor lor. Lucrurile sunt putin mai accentuate in cazul fetelor pentru ca acolo intervine si criteriul si frica legate de decenta, insa ele pot fi destul de complicate si pentru baieti.

Sunt o multime de magazine cu haine cool pentru copiii nostri. Haideti sa facem o lista. Ne plimbam prin toate si excludem extremele – atat ceea ce copiii considera plictisitor (dar noua ni se pare decent), cat si hainele care pe noi, ca parinti, ne socheaza. Cu siguranta, va ramane o mana de magazine in care vom gasi haine care, chiar daca nu ne plac 100%, reprezinta o linie de mijloc intre noi si copiii nostri. Astfel, reusesc si ei sa se imbrace in tendintele generatiei lor si suntem si noi, cat de cat, mai relaxati in legatura cu felul in care ei arata cand ies pe usa.

Istoric vorbind, daca ne uitam la moda, fiecare generatie are curentul ei – care a fost judecat de generatia anterioara ca fiind oribil, grotesc, indecent, neobisnuit etc. Si nu doar ca parintii nostri s-au oripilat, probabil, vazandu-ne. Dar, si noi, daca privim retrospectiv, ne minunam de ce o fi fost in mintea noastra.

De aici putem extrage o regula legata de vestimentatia purtata in adolescenta: nu dureaza o vesnicie. Este doar o perioada de timp, in care copiii nostri vor vrea sa se imbrace ciudat.

A.T.: Eu am un contraexemplu, care dovedeste ca nu dureaza o vesnicie. Am avut o colega care a ascultat tot ce i-a spus mama ei, in legatura cu orice: machiaj, unghii, vestimentatie, meserie.

De curand, m-am intalnit cu aceasta fosta colega a mea. (Ea fusese cea mai desteapta si ascultatoare fata din clasa.) Si am intalnit o femeie imbracata indecent, tipator, groaznic.

Asadar, acest tip de inghitire a regulilor, pe care parintii le impun in viata si sufletul copiilor, poate sa duca, mai tarziu, la niste comportamente absolut deviate.

D.S.: Deviate, ridicole si inadecvate varstei respective. Tu ai dat un exemplu din zona de vestimentatie. Dar, sa vezi adulti de 38-40 de ani cu experiente relationale similare celor de la 13-14 ani.

In momentul in care nu ii las pe copiii mei sa experimenteze primele relatii de cuplu, in perioada 14-17 ani, si ajung sa sara in relatii serioase abia dupa 20 de ani (cand noi consideram ca sunt pregatiti pentru asta), tinerii nu vor fi nicidecum pregatiti. Nu au cum sa fie pentru ca nu au trecut prin aceste experiente. Cand vor ajunge acolo, vor face fix greselile pe care este firesc sa le facem in adolescenta, doar ca, la 20-30 de ani, ele nu mai pot fi privite cu atata intelegere si atata empatie, iar costurile sunt extrem de mari.

[page]A.T.: Daca mai este ceva de adaugat pentru ambele genuri, spune-ne. Daca nu, as vrea sa separam putin: ce sa faca parintii de fete si ce sa faca parintii de baieti?

D.S.: Ar mai fi o dificultate care tine de ambele genuri si pe care parintii o taxeaza, in special mamele (daca tot vorbim de genuri, vom vorbi si de genul parintilor). La nivelul adolescentilor, mamele se supara frecvent pe deja faimoasa „dezordine din camera”.

Copiii sunt diferiti, gradele lor de dezordine sunt diferite. Pot fi adolescenti foarte ordonati, insa, statistic vorbind, cei mai multi adolescenti sunt intr-o zona de dezvoltare cerebrala haotica. Acest haos se reflecta in mai multe aspecte ale vietii lor, ordinea din camera fiind unul dintre acestea: sosete in sertarul de la birou, caiete sub pat, resturi de mancare uitate pe noptiera sau pe langa pat (pot sta acolo zile intregi, daca nu le ia mama).

Adesea, vad parinti care se enerveaza foarte tare de fiecare data cand intra in camera copiilor lor. Si aici este foarte important sa negociem. Pentru ca probabil nu vom gasi o camera de adolescent, aliniata la o ordine perfecta, care sa o faca pe orice mama mandra. Evident, nu e ok sa colectionam gandaci in camerele copiilor nostri. Insa, si aici trebuie gasita calea de mijloc. Si este important sa negociem ceva ce sa excluda mizeria, dar sa toleram dezordinea.

De asemenea, in multe situatii, lucrurile merg dincolo de dezordine, ajung la mizerie, la lipsa igienei, lucru care nu e ok sa se intample, dar pe care il pot negocia mult mai usor cu adolescentul meu (daca nu ma voi lua de fiecare data de el).

Este important sa stim sa ne alegem bataliile, sa nu facem rabat de la chestiunea de igiena si de curatenie, dar nici sa nu cerem o camera de soldat: lucrurile aliniate perfect in dulap si pe birou, pat facut de fiecare data si asa mai departe.

Din nou, regula spune ca baietii au un risc mai mare de a se afla in aceasta situatie, insa eu va pot oferi numeroase contraexemple in care, in cupluri dintre frate si sora, surioara (respectiv eu) depasea cu mult dezordinea pe care ar fi putut sa o faca fratele vreodata.

Eu imi imaginez ca, in orice familie, exista macar o zi sau o jumatate de zi dedicata curateniei. Nu putem sa facem curatenie zilnic – de obicei, facem mai des ordine in diferite spatii ale locuintei. In timpul alocat curateniei, fiecare membru al familiei (nu doar copiii) va contribui cu o bucatica la igienizarea locuintei.

A.T.: Ce ar fi bine sa faca mama cu fiica si tatal cu fiul, de exemplu?

D.S.: As vrea sa vorbim putin de aspect. Adolescenta aduce cu sine nu numai schimbari la nivelul corpului, ci si un interes mai accentuat al copiilor fata de felul in care ei arata.

Asemeni hainelor, lucrurile raman valabile si cand vine vorba de frizuri si coafuri. Chiar daca ne enerveaza, este important sa toleram acele 30-40 de minute pe care baietii nostri – atentie, baietii! – le pot petrece in fata oglinzii. Uneori, stau mai mult decat fetele si se lupta cu „tone” de gel pentru o suvita care nu sta asa cum ar vrea ei. Insa, este un exercitiu prin care pustiul meu de 13 ani, enervant in momentul de fata, va invata sa devina un barbat ingrijit, atent la felul in care arata, cuceritor, seducator, spalat etc.

Rutina de igiena personala, pe care ar fi trebuit sa o avem pusa la punct cu micutii nostri pana la varsta adolescentei, devine si mai importanta in aceasta perioada. Dezvoltarea hormonala aduce dupa sine tot felul de mirosuri, lucruri noi pentru copiii nostri, lucruri pe care mai ales baietii le percep in mica masura la ei insisi. Atunci, un rapel la importanta dusului zilnic devine un subiect de discutat atat intre tati si baieti, cat si intre mame si fete.

Sunt corpuri diferite, nevoi diferite si nevoi de igiena personala diferite din motive diferite. Este un foarte bun preambul pentru dificila discutie legata de sex, pe care, la varsta de 10-12 ani, fiecare parinte ar trebui sa o aiba cu micutul sau.

Despre lucruri legate de educatia sexuala, se spune ca fetelor le este mai usor sa discute cu mamele si baietii sa discute cu tatii. Cunosc multe exemple in care lucrurile stau altfel: mama face ambele sesiuni de educatie pentru ca tatii sunt mult prea stanjeniti. Ne putem ajuta de documentare, de atlase, de imagini, de povesti.

Le putem preda copiilor nostri grija pentru aspectul nostru. Ca mamici, le putem invata pe fetele noastre ce inseamna sa fie cochete si seducatoare, fara sa cada in extrema vulgaritatii sau a indecentei.

De asemenea, transformarile hormonale de la aceasta varsta aduc si pilozitate corporala, grija pentru manichiura si pedichiura etc. Sunt lucruri pe care fetele noastre le pot afla si din revistele destinate adolescentelor. Totusi, ca mamici, am putea sa le invatam firescul si sanatatea din toate aceste ritualuri, daca le facem impreuna. Din nou, este o ocazie de a construi relatia si de a petrece timpul impreuna intr-o maniera placuta.

Orice problema ar avea copiii nostri (fie ei baieti sau fete), in niciun caz nu facem tratamente dupa ureche, dar nici nu minimizam importanta acestor lucruri in viata copiilor nostri si nu ii invalidam prin expresii de genul „esti prea mic pentru a face acest lucru”.

Imi aduc aminte de colege de-ale mele, care aveau 14-15 ani, cu o pilozitate extrem de accentuata, carora parintii le interziceau sa se epileze asa cum interziceau machiajul. Este o diferenta intre ingrijirea corporala si cosmetizarea noastra. Este important sa facem aceste diferente.

Din nefericire, traim intr-o epoca in care industriile cosmetice incep sa lanseze linii pentru copii. Am vazut produse de infrumusetare si accesorii destinate fetitelor prescolare: agrafe, parfumuri, sclipici, rujuri, truse de machiaj. Nu mi se pare sanatos si mi se pare ca pervertesc o zona de copilarie si inocenta in care ar fi bine sa ii lasam pe copiii nostri cat mai mult. Ei oricum ies din perioada inocenta foarte repede.

Daca noi suntem primii care grabim aceasta iesire, rezultatele pe care le vom culege la 14-16 ani vor fi destul de dificile. Daca eu ii iau printesei mele de 5 ani prima trusa de machiaj si mi se pare dragut, copilaresc si amuzant, s-ar putea ca la 12-13 ani, cand ea o sa imi ceara machiaje adevarate, sa nu mi se mai para atat de amuzant, dar nici sa nu mai am contraargument si autoritate in fata ei, in momentul in care o refuz.

Apoi, exista si un argument de ordin medical pentru care utilizarea machiajului ar trebui amanata cat mai mult cu putinta de catre fetele la pubertate. Oricum, pielea este expusa unui stres generat de dezvoltarea hormonala.

A.T.: Ce ar mai fi de spus la capitolul „parinte cool”?

D.S.: Un parinte cool intelege ca este o nevoie fireasca a copilului de a petrece din ce in ce mai mult timp in afara casei. De asemenea, intelege ca se diversifica sursele de influenta in viata copiilor nostri. Mama si tata – si informatiile ce vin de la ei – nu mai reprezinta singurul lucru de impact in viata copiilor.

Creste foarte mult importanta gastii. Creste foarte mult raportarea la ce fac parintii prietenilor copiilor nostri.

 

Sursa foto: FreeDigitalPhotos.net