Ca parte implicata alaturi de Itsy Bitsy in campania Petrece timp de calitate cu copilul tau, Ramona Oros te invita sa descoperi ce inseamna pentru ea acest concept.
Atunci cand ni se naste copilul si devenim parinti, ne aflam in situatia de a fi cea mai importanta persoana din viata cuiva. Fie ca vrem, fie ca nu vrem. Fie ca facem sau nu facem ceva pentru asta. Este o sansa dar si o responsabilitate. Mi se pare important sa intelegem ca fiecare dintre noi are un impact direct, profund si concret in viata a cel putin unui om de pe aceasta planeta – copilul nostru.
Prin ceea ce facem sau nu facem, zi de zi, in relatia cu copilul, influentam in modul cel mai concret:
- modul in care creierul copilului se dezvolta;
- valorile la care el adera;
- comportamentul sau.
Asa ca va invit sa ne punem fiecare intrebarile:
- Ce fac eu, ca parinte, in calitate de cea mai importanta si influenta persoana din viata copilului meu?
- Oare merita efortul de a petrece timp de calitate cu copilul meu?
Ma jucam zilele trecute cu trei fetite de clasa cincea. Si le-am propus un joc: ele sa imi spuna mie porecle – haioase, de principiu. Au fost cateva schimburi de replici, dar lucrurile nu prea functionau. Le-am incurajat sa continue. La un moment dat, una dintre fetite s-a oprit, s-a uitat la mine si a spus: „A…. adica tu vrei sa iti spunem ca si cand ai fi un copil.” „Da!” am spus. „Exact asa, ca si cand as fi fost un copil.” A fost momentul in care s-a produs declicul intre noi. In acel moment s-a stabilit o relatie de incredere si lucrurile s-au schimbat in mod palpabil. Nu am devenit instant cele mai bune prietene, dar cu siguranta am facut un pas in directia asta.
Copilul nu poate fi rasfatat oferindu-i prea multa iubire si atentie. Pur si simplu acest lucru nu este posibil. Iubirea si atentia construiesc copilul. Copilul poate fi rasfatat (daca prin asta intelegem, de exemplu, centrarea pe sine fara a tine cont de ceilalti, la o varsta la care copilul poate sa ii ia in calcul pe ceilalti) prin lipsa unor limite clare si ferme. Lipsa de limite poate insemna, de exemplu, oferirea de lucruri si jucarii de care el nu are neaparata nevoie, dar pe care parintele le ofera in schimbul a ceea ce de fapt nu poate sau nu stie ca poate oferi copilului: timp, atentie, importanta.
Copiii prospera atunci cand parintii sunt alaturi de ei si tin cont de ei.
Fetita mea avea 3 ani si sotul meu zicea mai in gluma mai in serios: „Eu sunt seful aici! Eu sunt seful aici!”
La un moment dat eu am spus: „Ba nu e nimeni seful aici!” Am putut vedea cum fata fetitei mele s-a luminat si corpul i s-a relaxat. Se simtea in siguranta – ca ea poate sa isi spuna parerea si ea, ca persoana, conteaza in familia noastra.
La scoala si la gradinita pot vedea din nou si din nou cum comportamentul copilului se schimba atunci cand atitudinea parintelui in relatie cu el se schimba.
Prin ceea ce facem zi de zi cu copilul, avem un impact direct si concret in viata lui. Nu e niciodata prea tarziu pentru a schimba ceva si a face lucrurile altfel. Experienta de zi cu zi este cea care modeleaza functionarea creierului. Atunci cand experienta se schimba, se va schimba si modul in care copilul reactioneaza si se comporta.
Daca vrem sa schimbam modul in care copilul se comporta, e nevoie sa schimbam modul in care parintele se raporteaza si interactioneaza cu copilul.
Din nou si din nou, am vazut cum lucrurile se reduc la ceva fundamental: cum sa ofer copilului dragostea, atentia si grija mea intr-un mod in care sa ajunga cu adevarat la el, pe care el sa il aprecieze si sa il primeasca. Nu e nevoie de bani, jucarii scumpe sau tehnici sofisticate. E nevoie sa cobor fizic la nivelul copilului meu sa il privesc in ochi si sa il ascult. Si sa ii spun: Te iubesc! Am vazut cum o ora pe saptamana de timp de calitate intre parinte si copil poate schimba in mod semnificativ atat relatia cat si comportamentul copilului. Si de aici mai departe se poate construi.
Ce presupune un timp de calitate in familie?
- Ca parinte, asculta cu interes ce are de spus copilul.
- Permite-i, cand se poate, sa preia controlul – sa se simta puternic, sa faci macar in joaca exact ceea ce spune el.
- Opreste-te si lasa-l sa spuna ce are el nevoie.
- Creeaza ritualuri de timp special cu el – un loc in care sa mergeti impreuna, un gest special cand va intalniti, un mod special de a merge impreuna la culcare – de citit, de dragalit, de cuibarit. Un joc anume al vostru cand el merge cu bicicleta si tu il insotesti. Sau pur si simplu uitati-va impreuna la stele.
Stand impreuna, fara a face neaparat ceva planificat, construiesti spatiul necesar pentru a va auzi si a va recunoaste.
Autor articol: Ramona Oros, psihoterapeut si consultant educational Monterra
sursa articol: Rosu Aprins
