Vrei sa organizezi camera copilului astfel incat sa placa intregii familii? Urmeaza aceste sfaturi de la o mama care a trecut in repetate randuri prin acest proces.
Cand vad prin reviste cate o camera de copii frumos aranjata – stiti, cu mobila imaculata, cateva jucarii asortate expuse estetic pe rafturi, mocheta sau covorase pastel, rochite albe de dantela agatate artistic de un cuieras vintage si cate o paturica brodata sau ursulet de plus aruncate lejer pe patul perfect ordonat simt, incontrolabil, cum urca in mine un val de indignare si de ciuda.
De 20 de ani, ma lupt cu idei de organizare in camera copilului, fara a reusi nici pe departe sa ma apropii de standardele din reviste.
Idei si bunavointa am. Dar, cumva, in lumea reala, nu imi iese cum ar trebui. Orice tentativa de „fengshuire” a spatiilor comune se loveste de opozitia generatiei pitice, care nu ii prea vede rostul, care are cu totul alte idei despre functionalitatea spatiului de locuit decat avem noi, adultii.
Ei bine, unde ne intalnim? Cum facem sa ne aranjam casa astfel incat sa fie un spatiu prietenos si pentru noi si pentru ei? Nu am pretentia ca am toate raspunsurile, dar pot incerca sa va povestesc din experienta noastra.
Nu te complica inutil!
In primul rand, as zice ca ar fi bine sa incepem prin a nu ne complica inutil. Un bebelus, spre exemplu, are nevoie de un loc in care sa doarma in siguranta si ceva spatiu de depozitare pentru hainute si cosmetice. Eventual, un loc in care sa poata fi schimbat si imbracat (acesta poate fi insa improvizat cu usurinta pe o masa dezafectata sau pe un colt de pat). Alte piese de mobilier nu sunt neaparat necesare – nu vreau sa spun cu asta ca nu le putem cumpara daca ni le permitem si ne plac, cu rezerva de a fi atenti pe unde le punem ca, ametiti de nesomn, sa nu ne impiedicam de ele.
Ce ne place nu e neaparat practic si util!
Atentie! Ce ne place nu e neaparat practic si util. Intr-un acces de entuziasm, am cumparat odata niste adorabile baldachine pentru patuturi. Le-am dezafectat destul de repede, insa, pentru ca ne incurcau. Erau si inca mai sunt adorabile… prin pod. In schimb, cosul de nuiele, in care ma culcau parintii mei cand eram mica, a fost un real succes. Cu el puteam lua bebelul langa mine in pat fara teama de accidente, si putea fi mutat extrem de usor dintr-o camera in alta la nevoie (chestie deloc neglijabila cand cresti multi copii intr-un spatiu prea mic).
Nu lasa spatiul „prea mic” sa te descurajeze!
Nu ai nevoie de cine stie ce loc pentru a creste copilul. Un bebelus poate bine mersi sa doarma cu parintii in camera in primele luni, daca il obisnuiesti cu zgomotele si ritmurile casei. Mai tarziu, ne adaptam dupa posibilitati. O idee buna pentru a pastra intimitatea parintilor poate fi mutarea dormitorului lor in camera de zi. Cu putina imaginatie, poate arata surprinzator de bine.
Cand copilul mai creste, putem porni de la ideea ca „prietenos” inseamna „sigur”. Odata cu aparitia deplasarii independente – pe la 7-8 luni – e nevoie sa scanezi toata casa cu ochi de vultur. Prizele, sertarele si rafturile joase, colturile mobilelor, masutele pe care zac tot felul de obiecte marunte, aragazul, cosul de gunoi si chiar masina de spalat prezinta pericol de accidente. Copiii au o curiozitate nestapanita, dublata de fascinatia pentru experimentare a noului. Se mai potoleste putin cand incepe sa mearga (de fapt, se muta pe experimentarea deplasarii in viteza). Insa, pana sa ajunga acolo, baga in gura orice obiect pe care pune mana. Deci, maxima atentie! Nu miza pe ideea ca nu vei scapa copilul din ochi; el este mult mai rapid decat pare.
Obiectele periculoase trebuie fie eliminate
Obiectele periculoase trebuie fie eliminate, fie plasate undeva unde sa nu le poata ajunge. Si, incepand de la aceasta varsta, copilul va petrece un timp considerabil pe podeaua locuintei, deci ar fi bine sa gasim solutii de a o tine calda si curata. (Daca optezi pentru mocheta sau covoare, alege culori anti-pete!)
Jucariile trebuie sa fie la indemana copilului
Ah, si tot acum apare si nevoia de depozitare a jucariilor – care, vrand nevrand, se cam aduna. Cu vreo 18 ani in urma, am dat peste un articol despre mobila ideala a unei camere de copil mic, din care am aflat ca jucariile trebuie sa fie mereu la indemana copilului, orice varsta ar avea acesta. Inteligenta la copiii mici se dezvolta odata cu manualitatea, iar operatiile mentale abstracte se construiesc prin interiorizarea manuirii obiectelor concrete.
Am aruncat schitele de rafturi si am rezolvat problema cumparand niste navete de plastic colorat. Partea buna e ca, dupa ce termina copilul cu ele, le poti recicla prin camara, balcon, etc. Sunt ideale pentru depozitare. De-a lungul anilor, am mai folosit diverse alternative.
Cel mai bun raport pret-calitate l-am obtinut cu un imens cos impletit de nuiele pe care l-am luat cu 8 lei din piata. Acuma tinem in el patinele, in pod.
(O idee buna ar fi totusi sa ascunzi intr-un loc inaccesibil o parte din jucarii si sa le oferi copilului cand se plictiseste de celelalte. Apoi, le ascunzi pe cele de care s-a plictisit si, dupa o vreme, repeti miscarea.)
Camera copilului dupa varsta de 3 ani
De pe la 3 ani in sus, incepe perioada „constructivista”. Copilul incepe sa isi cladeasca in jur micile lui universuri. Si nu are nevoie de jucarii scumpe; in general, se descurca cu ce are prin jur. „Casute” pentru diferite personaje, improvizate din te miri ce, corturi din scaune si cearsafuri, o adevarata cazemata adapostita sub masa si, bineinteles, pentru cine si le permite, magicele caramizi Lego. (Sau varianta chinezeasca la jumatate de pret.) Cuvantul de ordine pentru aceasta etapa in camera copilului ar fi „spatiu”.
Copiii au nevoie de spatiu – fizic – pe care imaginatia lor sa fie libera sa il populeze. Asa ca nu te grabi sa umpli cu mobilier o camera mica. O buna idee ar fi sa alegei piese care creeaza impresia de spatiu, cum ar fi patul suspendat – sau paturi suprapuse, pentru cine are mai multi copii. (Bineinteles, daca ai o casa spatioasa, cu camere mari, poti sa te joci cu spatiul cum vrei). De birou nu e nevoie inainte de a intra la scoala.
In aceasta perioada, se atinge un punct culminant al conflictului de interese cu adultii, in chestiunea spatiului locativ. Notiuni ca „ordine” si „curatenie” au pentru cele doua generatii intelesuri extrem de diferite. Fetita ta nu va intelege de ce plasarea apartamentului poneilor (improvizat in cateva cutii de pantofi) fix in dreptul sertarului pentru sosete iti provoaca o criza de nervi.
Baietelul tau se va isteriza fiindca i-ai aruncat la gunoi o chestie obscura si intepatoare, de plastic, reprezentand importanta arma a unui luptator ninja. Ce sa faci? Solutia optima in cazul oricarui conflict: negociere. Pana unde sa mergi? Pana la jumatate. Nu ceda pe toata linia, impune niste reguli de siguranta si igiena.
Se poate ajunge la compromisuri ciudate (spre exemplu, in „perioada Lego” a fiului meu, ajunsesem sa aspiram la el in camera amandoi o data pe luna, cu mare atentie la minusculele arme ale luptatorilor ninja). O regula foarte buna e „nu incepeti sa insirati chestii inainte sa le strangeti pe cele din jocul anterior”.
Vestea buna e ca atunci cand mai cresc si descopera jocurile pe computer, toata dezordinea se va muta in spatiul virtual. Vestea rea e ca, de fapt, nu vrei sa se intample asta. Cel putin, nu inainte de vreme.
Inca un detaliu important. Oricat de practic si frumos vei aranja camera copilului, copilul, atata timp cat e copil, nu va sta in ea. Va sta pe capul tau. Prin urmare, haosul pe care il genereaza in lumea obiectelor va migra dupa tine. Nu vreau sa va spun cum arata la noi in casa camera de zi, ca te ingrozesti. Periodic, sotul meu face cate o criza in care ne ameninta ca „arunca tot” (ideea e de fapt „v-am facut camere, tineti-va lucrurile acolo”. Nu si le tin). Eu, desi imi e greu, sunt mai resemnata.
Stiu ca mai avem la dispozitie doar vreo cativa ani de hainute, incaltari, carti, caiete, plastilina, carioci, elastice de prins parul, borcane cu pensule in apa murdara, rucsacei si altele din acest spectru, risipite peste tot. Apoi vor pleca. Si voi avea, in sfarsit, casa armonioasa, linistita, cu fengshuiul ideal, asa cum o merit. Ca in reviste.
Autor articol: Andreea Giurgea;
Nota: Andreea Giurgea are 42 de ani, este casatorita din 1993 si are 6 copii. A terminat Facultatea de Jurnalism a Universitatii Bucuresti in 1997 si Facultatea de Psihologie a Universitatii Ovidius in 2006. In prezent lucreaza in Constanta ca psihoterapeut.
Sursa articol: Stiri pentru viata
