Încă de când sunt mici, copiii sunt introduși într-un carusel de informații, de reguli, de cunoștințe, de încercări, cărora trebuie să le facă față. Sunt parte dintr-un sistem educațional, ce ar trebui să aibă menirea de a le furniza toate datele necesare pentru a se putea adapta și a deveni adulți încrezători în forțele proprii, în cunoștințele dobândite, conștienți de nevoile lor și capabili să și le împlinească.
Copilul trebuie stimulat să gândească! Nu trebuie să ne purtăm cu ei ca și cum ar fi niște adulți în miniatură!
Ne întrebăm adesea: are puterea școala de a forma oameni cu adevărat puternici, și nu niște roboți care, ulterior, doar vor executa ceea ce li se spune? Poate sistemul de învățământ să reușească să crească un copil capabil să se adapteze schimbărilor, provocărilor, investind în abilitățile, nevoile, emoțiile lui, pentru ca viitorul adult să fie unul integru, responsabil, dar și un om fericit, lipsit de frustrări și de angoase? Aflăm de la Dr. Psih. Costin Dămășaru, fondator & CEO al centrelor Veruvis & Veuvis Kids, invitatul Gabrielei Maalouf, psiholog, în cadrul podcastului NeuroXplorers, secretele creierului tău, găzduit de Itsy Bitsy.
„Învățarea este un proces de descoperire, nu de acumulare”, spunea Socrate. Să înveți înseamnă mai degrabă să te întrebi. Să cercetezi. Să deschizi ferestre către zone care să îți aducă împlinirea și care, ulterior, să te transforme într-un adult capabil, încrezător și empatic.
„Copilul nu trebuie forțat să învețe papagalicește, ci stimulat să gândească. Am auzit tot felul de teorii care spuneau că rolul școlii nu este să-i distreze pe copii. Poate. Dar nici să-i terorizeze. Este important ca procesul de învățare să fie riguros, diciplinat, însă, nu trebuie să ne comportăm cu acești copii ca si cum ar fi adulți în miniatură. Ei au nevoie de joacă, de relaxare, să învețe sensul regulilor, să înțeleagă practic, de ce fac acel lucru”, explică doctorul Dămășaru, considerând că pedagogii cei mai buni sunt cei care au forța de a insufla acel spirit de explorare academică, de a-i determina pe copii să învețe cu drag. Altfel, vom avea doar formă fără fond. ”Ce folos să fie în stare să recite pe de rost o mie de comentarii, dacă el nu va înțelege nimic din ele și va ieși total nepregătit de pe băncile școlii? Ba mai mult, traumatizat, anxios, cu nevoia permanentă de validare și cu o uniformizare grotească a abilităților și a capacităților sale”.
Copiii au nevoie de susținere. De pârghii, care să-i ajute să se dezvolte armonios, în conformitate cu nevoile, dorințele, aspirațiile și capacitățile proprii. „Este important să înțelegem că acești copii nu sunt niște pagini albe pe care scriem noi. Trebuie să își dorească să fie cei mai buni în meseria lor, acesta ar trebui să fie obiectivul principal al procesului de învățământ. Din păcate, sistemul actual nu duce către a avea copii sănătoși, veseli, optimiști. Dimpotrivă, viitori adulți anxioși, depresivi, incapabili să-și înțeleagă propriile emoții și trăiri”.
Ce pot face părinții pentru a minimiza aceste suferințe ale copiilor, din pricina unui sistem închis și opac?
Copiii trebuie să se dezvolte în propriul ritm, ținând cont de aspirațiile și dorințele fiecăruia. „Nu vă mai transformați copiii în cai de curse, în atleți care trebuie neapărat să ia medalia de aur. Nu o să ia toți și este foarte bine că se întâmplă acest lucru!”, avertizează doctorul Dămășaru.
Schimbați focusul: puneți lumina nu pe a câștiga cursa, ci pe procesul de învățare!
Așa cum se formează un copil: anxios, cu dorința constantă de validare, neîncrezător, temător, așa va fi și ca adult. Tocmai de aceea, rolul părintelui este covârșitor în a contracara efectele unui sistem educațional, care nu pune preț pe personalitatea copilului, pe aspirațiile și dorințele lui.
Este important ca părinții să își învețe copiii cum să reușească sa fie mai buni în ceea ce fac și să le explice că o notă mică la matematică nu-i va face mai puțin valoroși. „Analizăm ce s-a întâmplat, ce anume nu a mers și mergem mai departe, dar nu pedepsim copiii pentru că au luat o notă mică. Trebuie încurajați, nu forțați. Căci un copil care ajunge să facă cu predilecție ceea ce nu-i place, doar pentru a fi pe placul celorlalți, va adopa același comportament și când va deveni adult. Nimeni nu te va întreba ce note ai luat la școală, dar toți vor observa modul în care te-ai format, în care îți gestionezi emoțiile, eșecul, succesul, cum pui informațiile în context”, susține specialistul, subliniind cât de important este să pregătim copiii pentru viață, pentru provocările de zi cu zi, pentru a fi împăcați cu deciziile luate, mulțumiți și fericiți cu alegerile lor, luate însă, în cunoștință de cauză, în funcție de dorințele și de resorturile lor interioare.
Află mai multe despre cum se produse învățarea urmărind discuția dintre Gabrielei Maalouf și Dr. Psih. Costin Dămășaru:
Dincolo de procesul de învățare, important este și momentul pauzei. Al momentului de respiro, de liniștire, de plictisire chiar, când toate informațiile cu care copilul a intrat în contact au răgazul de a se sedimenta.
Mai important decât actul de învățare, este modul în care noi percepem acest proces de acumulare de informații. „Dacă tu vei fi dezgustat de actul învățării, după ce nu vei mai fi nevoit să înveți, nu vei mai învăța niciodată. Dacă profesoara de franceză, de exemplu, nu a fost cel mai înzestrat pedagog, vei ajunge să urăști limba franceză. Iar dincolo de toate acestea, limba franceză este fascinantă. Iar copiilor li se poate reteza plăcerea de a o învăța, de a pătrunde într-o altă lume, doar pentru că avem lângă noi oameni incapabili să transmită atractiv o informație. Incapabili să insufle dragostea pentru cunoașterea, curiozitatea, bucuria descoperirii a noi universuri, precum este și limba franceză. De aceea, profesorii, învățătorii au o responsabilitate uluitor de mare. Ei sunt, de fapt, reprezentanții unor arii de cunoaștere cu care copiii iau cunoștință pentru prima oară. Iar incapacitatea lor de a fi buni pedagogi poate distruge accesul copiilor la acea arie de cunoaștere”, explică Costin Dămășaru, subliniind faptul că pedagogii cu adevărat înzestrați nu predau, pur și simplu, materia, ci deschid, pentru copii, căi largi către lume.
„Avem creiere din Paleolitic, sisteme publice de educatie din Evul Mediu și tehnologie de 2024”
Lumea este într-o continuă mișcare și transformare. Evoluăm. Intrăm permanent în contact cu informații și sisteme noi, pe care le putem folosi în beneficiul nostru și al copiilor noștri. ”Din păcate însă, sistemul educațional este în urmă. Avem creiere superputernice, însă nu și sistemul în care sunt educate. Avem creiere din Paleolitic, sisteme publice de educatie din Evul Mediu și tehnologie de 2024. Cum să fim funcționali?”, întreabă retoric doctorul Dămășaru.
Află mai multe despre importanța pauzelor urmărind episodul de mai jos al podcastului NeuroXplorers, secretele creierului tău:
Copiii au mințile strălucite, capabile să absoarbă informația, dacă aceasta le este prezentată atractiv și ingenios. Dascălii, părinții, cu toții avem datoria de a fi atenți la pasiunile copiilor noștri, la abilitățile și capacitățle lor, la aplecarea pe care o manifestă pentru anumite domenii, la momentele de respiro de care au nevoie pentru sedimentarea informației, pentru a-i putea susține și a-i ajuta în devenirea lor. Pentru mai multe informații, care pot să vă ghideze în tot acest proces, puteți intra pe veruviskids.ro
