Asculta „In direct cu Urania Cremene!” joia, de la 12:00 la 13:00, la Itsy Bitsy FM sau urmareste emisiunea LIVE pe Facebook Itsy Bitsy.
Orice parinte isi doreste pentru copilul sau sa fie fericit. Cum am reactiona, insa, daca fericirea copilului nu consta in a avea rezultate scolare stralucite? Suntem dispusi sa ii lasam pe copiii nostri sa fie fericiti asa cum considera ei?
Urania Cremene considera ca „nu ne dorim fericirea copiilor in orice conditii”, iar atitudinea fata de rezultatele lor scolare nu face exceptie. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa-i incurajam si sa-i inspiram pe copii in asa fel incat sa-si doreasca sa invete. Cu toate acestea, e important sa fim constienti de faptul ca feedback-urile pe care le oferim copiilor – inclusiv cu privire la rezultatele scolare – le influenteaza foarte mult stima de sine.
Stima de sine are foarte mare legatura cu feedbackul celorlalti.
De multe ori, in momentul in care un copil are rezultate scolare slabe incepe sa primeasca feedback-uri negative, iar acestea sunt „identitare”. Altfel spus, copilul are de-a face nu doar cu rezultate scolare slabe, dar incepe sa primeasca etichete de genul „lenes”, „branza buna in burduf de caine”, „nu-ti merge capul” – care il pot afecta identitar, influentandu-i atat stima de sine, cat si imaginea de sine.
Urania descrie foarte clar diferenta dintre stima de sine si imaginea de sine:
In loc sa ne concentram pe obtinerea cu orice pret a unor rezultate scolare „bune”, Urania Cremene ne propune sa ne precopam de „cum il putem ajuta pe copil sa ajunga cea mai buna varianta a lui, si nu cea mai buna varianta pe care noi o gandim pentru el.”
Presiunea evaluarilor scolare si capcana „mediocrilor perfecti”
Pentru a putea evolua si performa, atat la scoala, cat si mai departe, in cariera, evaluarile periodice sunt necesare si utile. Ele ne ajuta sa identificam diverse competente, abilitati si comportamente – unele pe care le stapanim foarte bine, altele pe care le putem imbunatati usor si altele la care „avem de lucrat”.
Fata de angajatii unei corporatii, de exemplu, care sunt evaluati o data sau de doua ori pe an, copiii sunt evaluati zilnic sau aproape zilnic.
Afla ce asemanari si deosebiri exista intre evaluarile angajatilor si evaluarile scolare:
„In momentul in care noi transformam toata energia noastra (…) catre zonele zonele de minus (…), toata atentia lor (n.r. a copiilor) se va muta de la zonele de plus in zonele de minus.”
Atunci cand ne concentram toata atentia si energia pe imbunatatirea rezultatelor scolare la materiile la care copilul „scartaie”, ceea ce facem este sa cream mediocrii perfecti, considera Urania Cremene.
Afla cum argumenteaza Urania Cremene acest proces, dar si de ce propune sa ne concentram energia pe „zonele de plus” ale copiilor:
Foarte frumos clipul. Multumesc pentru postare!