Stima de sine e un aspect esential al personalitatii fiecaruia, copil sau adult. Iar bazele unei stime de sine sanatoase, autentice, se pun in copilarie, prin atitudinea parintelui fara de copil si prin oportunitatile care i se ofera acestuia de catre parinte.
O buna parte din generatiile actuale de parinti din Romania recunoaste ca stima de sine nu este punctul lor forte. Intr-adevar, „este un lucru evident si studiat acela ca poporul nostru (roman, n.r.) are o stima de sine scazuta fata de a altor popoare”, asa cum spune Urania Cremene, citand un studiu sociologic.
Prin ce se traduce o stima de sine scazuta? Ne descrie, pe scurt, Urania Cremene:
Ducem greu criticile, ne comparam mult cu altii, iar motivatia noastra e preponderent externa atunci cand facem lucruri. Mai exact, ne intereseaza mult mai mult ce spun altii (ca nu cumva „sa nu ne facem de ras”) decat cum ne crestem noi pe noi si cum facem sa ne fie bine noua.
Ce este stima de sine?
In linii mari, putem defini stima de sine prin:
- capacitatea de a te vedea valoros si de a te simti iubit si confortabil in propria piele;
- increderea ca ceea ce ti se intampla este in controlul tau;
- capacitatea de a te simti competent si capabil sa faci fata situatiilor cu care te confrunti in viata, oricum ar fi ele;
Stima de sine a copiilor se contruieste pe baza feedback-ului constant pe care il ofera parintii. Acest feedback poate fie sa construiasca o stima de sine „sanatoasa”, fie sa o submineze.
Criticile, comparatiile si atentia centrata pe „minusuri” sunt unele dintre cele mai nocive modalitatile prin care feedback-ul oferit copiilor le poate afecta negativ stima de sine.
Afla, de la Urania, cum e afectata stima de sine a copiilor de feedback-urile „nocive”:
Putem creste stima de sine a copiilor nostri daca noi avem o stima de sine scazuta?
E firesc sa ne intrebam acest lucru atunci cand vine vorba de cum le putem construi si creste copiilor nostri stima de sine (si orice alta abilitate, comportament sau valoare).
Modelul pe care il oferim noi, parintii, este extrem de important, crede Urania Cremene. Ea spune ca „daca vrem sa schimbam ceva la copilul nostru, e important sa ne uitam in primul rand la noi, pentru a intelege mecanismele noastre – de ce reactionam asa cum reactionam”.
