„Eu tindeam sa pun semnul egal intre comunicare si conversatie, gandindu-ma ca pentru a comunica cu un copil mic e de ajuns sa-i vorbesti. E adevarat ca micutii isi dezvolta mult mai usor limbajul si vocabularul atunci cand li se vorbeste mult, dar nu doar asta presupune comunicarea cu ei.
Atingerile, imbratisarile si zambetele sunt tot atatea moduri prin care ii comunicam bebelusului ca il iubim, ca e in siguranta si ca suntem acolo pentru el. Iar de curand am observat ca fetita mea a inceput sa-mi comunice tot mai des dragostea prin imbratisari si zambete. Cu toate acestea, plansul va ramane, pentru inca ceva timp, limbajul de baza al copilului. Noroc ca am invatat, intr-un final, sa-mi dau seama cand plange de foame, de somn sau de durere.
Legat insa de conversatiile cu cel mic, nu te gandi la cine stie ce discutii complicate. E de ajuns sa-i explici in cuvinte simple ce faci sau ce urmeaza sa faceti, sa-i vorbesti pe un ton bland si sa-l privesti atunci cand vorbesti cu el. Eu m-am obisnuit sa-i descriu fetitei mele fiecare lucru pe care il fac – fie ca spal vase, strang jucarii sau ii schimb ei scutecul. Nu am pretentia sa inteleaga inca ce ii spun, dar uneori ma asculta foarte atenta, iar de cateva luni a inceput chiar sa participe la conversatii gangurind si dand din cap foarte haios.”
Georgiana, mama de pici
