Ne place cand vedem copii cuminti si ascultatori. Te-ai gandit insa ce presupune a fi un parinte cuminte? Cristina Negut, specialist in comunicarea prin metoda ESPERE, ne ajuta sa ne dam seama ce calitati are un parinte cuminte, plecand de la intrebarea „cum arata un copil cuminte?”.
Interviu realizat de Adriana Titieni in cadrul emisiunii „Meditatii pentru parinti”
Cristina Negut: Atunci cand mi-am pus aceasta intrebare m-am asezat in fata oglinzii si m-am intrebat „cum arata un copil cuminte si ce cerem noi de la un copil cuminte?”. Primul raspuns care mi-a venit in minte a fost „ascultare”.
Atunci mi-am dat seama ca la ascultare ne pricepem cel mai putin, mai ales noi, parintii.
Asadar, prima calitate a unui parinte cuminte este ascultarea, adica acea capacitate a sa de a-si asculta copilul – sa stie sa nu-i uite cererile importante, dorintelele, visele si realizarile.
Am continuat sa ma gandesc ce inseamna pentru mine un copil cuminte si mi-am spus ca trebuie sa fie creativ, inventiv si istet. Creativitatea ar trebui sa fie o a doua calitate a unui parinte cuminte, doar ca, din pacate, adultii nu prea dau dovada de creativitate in viata de zi cu zi. Pentru majoritatea adultilor, creativitatea e o adevarata provocare, dar avem nevoie de ea, trebuie sa incercam sa ne supunem mintea la a gasi altfel de solutii, mai ales ca parinti.
Parintele cuminte e cel care isi da seama unde e provocarea pentru el si pana unde tine granita cu „vreau sa educ”, „vreau sa trezesc un comportament legat de ordine, disciplina”.
De asemenea, un „parinte cuminte” stie sa faca diferenta intre discurs si mesaj, evitand discursul si transmitand copilului mesaje simple. Pentru a face asta trebuie sa stie exact care este mesajul pe care vrea sa il transmita, iar pentru asta trebuie ca parintele sa fie deschis fata de el insusi, adica sa fie disponibil sa se exploreze, sa se surprinda in diverse situatii, cu starile lui. Asta inseamna, pentru mine, un parinte deschis catre el, onest cu ceea ce descopera la el si onest in a propune o calitate a relatiei frumoasa, de parteneriat.
Adriana Titieni: Cum poate face asta un parinte?
Cristina Negut: Poate face acest lucru obisnuindu-se sa vorbeasca des cu el insusi, sa se obisnuiasca cu introspectia, sa-si dea ragazul sa se intrebe „cum imi e mie acum?”. Descopar multi oameni care nu fac asta, care s-au „rupt de ei”, insa ca parinti nu avem voie sa nu fim „aici si acum” cu copiii nostri.
Vigilenta este o alta calitate a parintilor cuminti, inteleasa ca atentie acordata copilului si lucrurilor care i se intampla.
Nu in ultimul rand, a fi un parinte cuminte inseamna sa fii bun, sa accepti copilul asa cum e, sa nu tii sa corectezi mereu, pe loc, orice lucru care nu se potriveste cu ce e in carti. Sa fii alaturi de el pentru a-l ajuta sa aiba rezultate bune, dar sa nu-l confunzi cu rezultatele sale. Sa fii bun, crestineste, inseamna sa iubesti neconditionat. Acesta este insa un paradox in relatia parinti-copii, pentru ca noi spunem ca-i iubim orice ar fi, dar le aratam ca ii iubim cu adevarat doar cand fac ceva bun.
