Limbajul este instrumentul cel mai important al gandirii si constiintei. Aspectul psihologic al limbajului este vorbirea.
Toate achizitiile din aria limbajului se bazeaza pe un suport neurofiziologic innascut, prin zonele specializate ale creierului. Prin cuvant reflectam, meditam, dialogam, povestim, adresam intrebari, ne exprimam dorinte, nevoi si ne exteriorizam sentimentele.
Problemele de exprimare, de articulare a sunetelor au cauze psihologice sau neurofiziologice. Defectele de vorbire pot fi indreptate sau ameliorate inca din perioada prescolaritatii, dar cu ajutorul si sub indrumarea unui logoped, in cadrul cabinetelor logopedice.
Cine este logopedul?
De cele mai multe ori este un psiholog care a studiat si urmat cursuri de psihologia limbajului si defectologie, are nenumarate ore de practica intr-un cabinet de logopedie, sub stricta supraveghere si indrumare a unui psiholog logoped cu o vasta experienta si pregatire de specialitate. El va trebui sa cunoasca foarte bine tot ceea ce tine de psihologia copilului, precum si aspectele importante din viata lui, inca din perioada intrauterina.
Astfel, parintii vor raspunde la intrebarile psihologului-logoped, pentru a veni in ajutorul copilului, dar si al specialistului. Este bine sa oferiti toate detaliile necesare: de la cum a decurs perioada gestatiei, nasterea, interventiiile chirurgicale sau psihologice prin care a trecut mama sau copilul, detalii despre cuplu, despre relatiile dintre parinti, precum si parinti-copil si tot ceea ce vi se pare important de relatat. Logopedul va depista tulburarile de limbaj, dar si cauzele acestora.
Rezultatele terapiei logopedice nu vor aparea din prima sedinta, ci sunt necesare cel putin 3 sedinte, in functie de problemele intalnite la nivelul limbajului, precum si varsta copilului.
Logopedul va acorda asistenta copilului in cabinete specializate, de cele mai multe ori in interiorul scolilor. Fiecarui centru ii sunt arondate anumite scoli si gradinite, in functie de sectorul in care copilul merge la gradinita sau scoala.
Sedintele de logopedie se realizeaza individual sau in grup de 3-4 copii, in functie de varsta si tulburare.
Nu este sufficient ca cel mic doar sa mearga la logoped, ci parintii trebuie sa continue acasa munca logopedului. De aceea, de obicei veti primi sfaturi de la specialist dupa fiecare sedinta, indrumandu-va cum sa realizati acasa exercitiile. Cu cat este mai stransa colaborarea dintre parinti si logoped si cu cat exercitiile sunt efectuate corect si frecvent, rezultatele nu vor intarzia.
Exista cazuri in care psihologul-logoped va poate sfatui ca este necesar sa mergeti si la alti specialisti, pentru a inlatura toate temerile legate de tulburarile de limbaj. Astfel veti fi indrumati catre medical orl-ist, neurofiziolog ori chiar endocrinolog.
Cabinetul de logopedie
Aceasta camera va fi vesela, plina de jocuri si jucarii, planse, oglinzi, computer, casetofon, culori, trompetele, baloane si multe alte obiecte care il vor incanta pe micut si il vor face sa se simta bine, venind cu placere si colaborand. In acelasi timp aceste obiecte vor fi folosite in terapia logopedica, fiecare avand rolul sau. Logopedul nu va purta halat alb, nu va prescrie retete, ci va discuta calm cu copilul si parintii, il va atentiona cand greseste si permanent ii va oferi suport si incurajare.
Cine are nevoie de logoped?
De obicei, se merge la logoped in jurul varstei de 4- 5 ani, cand observam ca micutul nu articuleaza corect cuvintele, inlocuieste literele intr-un cavant (lata in loc de rata), are tulburari de ritm in vorbire, balbaieli, incepe fraza coerent dar nu mai reuseste sa o termine ori sunetul predominant este s (Si se fasem asi?), mutism,etc.
Acestea sunt defecte de vorbire, care dupa cateva sedinte pot fi corectate. In functie de gravitatea tulburarii si de varsta – numarul sedintelor este mai mic sau mai mare. De foarte multe ori copilul se va alinta, pronuntand gresit cuvintele ori din lipsa de afectivitate nu se va exprima coherent si corect.
Exista si alt gen de afectiuni care necesita interventia logopedului si nu numai. De exemplu, probleme de vorbire care apar la copiii care au dificultati de auz, au afectiuni respiratorii, probleme de inghitire si mestecare, muschii din jurul gurii sunt slabiti, ori diverse tulburari neuropsihice – autism, sindrom down, etc
Emil Verza (“TRATAT DE LOGOPEDIE”, Bucuresti, Ed.Pro Humanitate, 2003) face urmatoarea clasificare privind etiologia tulburarilor de limbaj:
1. Cauze prenatale:
– incompatibilitate de factor Rh, boli infectioase si intoxicatii ale femeii gravide, carente nutritionale, malformatii fetale, traumatisme abdominale, soc psihic (cu efecte insidioase asupra dezvoltarii psihofiziologice ale fatului)
2. Cauze perinatale:
– sarcini distocice, cu travaliu indelungat sau insotit de complicatii, asfixii sau compresiuni produse de manevre obstetricale gresite, anoxie cerebrala provocata de infasurarea cordonului ombilical in jurul gatului copilului (circulara de cordon), hemoragii cerebrale
3.Cauze postnatale:
– organice (de natura centrala sau periferica; malformatii sau anomalii anatomice; disfunctii fiziologice; boli ale primei copilarii si afectiuni cronice marcante)
– functionale (tulburari ale laturii impresive si expresive a limbajului; deficiente ale respiratiei sau fono-articulatiei; insuficiente functionale la nivelul sistemului nervos central, dificultati in realizarea schemelor complexe verbo-motorii)
– psiho-neurologice (mai frecvent intalnite la cei cu deficienta mintala, cei cu tulburari de memorie si de atentie si cei cu deficiente in sfera reprezentarii vizuale si auditive, precum si la cei cu tulburari de tip neuropsihiatric sau psihopatologic
– psihosociale (factori didactogeni, sociogeni, formarea unor deprinderi gresite de pronuntie, incurajarea in scop de divertisment a vorbirii infantile sau defectuoase a copilului, solicitari verbale exagerate ce intimideaza copilul, conflicte si traume psihice ce determina introvertire excesiva si pierderea interesului pentru comunicare, logofobie datorata reactiilor depreciative ale anturajului, imitatii, metode gresite de educatie etc.
Asadar, nu ezitati sa mergeti la logoped daca tulburarea persista dupa varsta de 5 ani, nu incurajati copilul sa pronunte gresit, repetand dupa el cuvantul stalcit, chiar daca este amuzant ori nu il corectati excesiv ori cu autoritate pentru ca se poate inhiba.
