Iata cateva solutii inspirate din situatii reale, prin care sa inlocuiesti poruncile, astfel incat sa relationezi mai usor cu copilul tau.
Cum facem sa ne impunem autoritatea asupra copilului? Roxana Puiu, psiholog si trainer la Scoala Parintilor Buni si mama a trei baieti, spune ca nu ar trebui sa mai fim atat de preocupati de a ne impune autoritatea, cat sa incercam sa obtinem ascultarea copilului ca pe ceva firesc.
Scopul nu este sa ne demonstram forta, ci sa il facem pe cel mic sa actioneze cum este cel mai bine pentru el. Aceasta schimbare de accent poate fi ilustrata prin exemplul de mai jos.
Situatie reala. Ii dai sa manance fetitei tale de doi ani. Brusc, ea sare de pe scaun, se arunca apoi cu picioarele pe el si incepe sa topaie. Ii spui sa stea cuminte si nici ca-i pasa. Te enervezi si ii mai dai o comanda sa stea jos. Ea incepe sa planga, dar nu se conformeaza. Pana la urma, se plictiseste de stat in picioare pe scaun, dar actiunea devine un obicei, de fiecare data cand ia pranzul.
Poruncile au dat gres. Chiar daca par asa mici si nevinovati, copiii nostri sunt niste omuleti in toata regula, inzestrati cu vointa proprie. Nici noua nu ne place sa ni se dea ordine. De aceea, adesea, cei mic fac exact pe dos decat le comandam.
Iar atunci, este important sa stim sa transformam momentul intr-unul dedicat pedagogic, responsabilizandu-i si lasandu-le optiunea sa isi exerseze alegerea libera de a ne asculta.
In cazul real de mai sus, problema s-a rezolvat cand mama a avut inspiratia sa zambeasca si sa spuna doar: „Iubito, pe scaun se sta cu poponetul, nu cu picioarele.”
Cand mai putem inlocui poruncile?
Cu totii ne lovim de situatii aparent insurmontabile. „Secretul este sa-ti pastrezi calmul si sa incerci diverse metode”, sugereaza psihologul Roxana Puiu.
Metoda ei simpla de a-l face pe cel mic sa asculte si sa faca ce i se spune este: responsabilizarea copilului. In loc sa-i dai un ordin, emiti o afirmatie neutra, care arata consecintele obiective ale neascultarii.
- In loc de „Pune laptele la frigider!”, se poate oferi informatia: „Laptele se strica, daca nu e pus la rece”.
- In loc de „Strange-ti odata jucariile alea!”, poti explica: „Daca pui jucariile la loc in cutie, iti va fi mai usor sa le gasesti pe toate data viitoare”.
Aceste explicatii ii transmit copilului ca e om in toata firea si ca stie ce are de facut.
O alta solutie este sa ii sugerezi ca, in loc de obligatia de a te asculta, copilul este, de fapt, un om liber, care are doua alternative:
- sa nu te asculte si sa suporte consecintele – care vor fi prezentate cat mai obiectiv posibil;
- sa te asculte si sa fie totul bine.
Situatie reala: Esti in parcul de distractii, soarele arde puternic, dar pustiul tau de 5 ani refuza palaria de soare.
Stilul clasic de abordare, (amenintarea cu pedeapsa sau poruncile), va avea ca rezultat, cel mai probabil, un copil care plange, dar care nici nu iti va urma ordinul.
Abordare alternativa. Lasa-l sa aleaga si lasa-l sa ia el decizia de a-si pune sapca. Pare greu? Deloc. Iata ce-i poti spune: „Poti sa iti pui palaria acum sau dupa ce stai si te uiti de la umbra la runda asta de carusel”. Poate ca nu se va conforma imediat, dar, dupa prima runda de privit cu jind cum se dau altii, isi va pune palariuta.
Citeste mai multe sfaturi de la Scoala Parintilor Buni la www.educatiaazi.ro.
