Rata înaltă a abandonului școlar și numărul mare de mame minore, care-și întrerup studiile, au atins cote alarmante în România și, mai ales, prezintă un potențial risc de accentuare ciclică a sărăciei în zonele afectate de aceste fenomene.
Pactul pentru Tineri este un proiect complex inițiat de CONAF și derulat în parteneriat cu asociații neguvernamentale, cu implicarea Guvernului, a mediului privat, al administrației centrale și locale și în colaborare cu UNICEF și Banca Mondială, cu scopul de a evalua și de a analiza fenomenul abandonului școlar, impulsurile care l-au amplificat și strategiile care-l pot elimina.
Îngrijorarea societății privind dimensiunea alarmantă a abandonului școlar a dominat și a modelat agenda conferințelor din cadrul acestui program, care a creionat o radiografie regională, încă incompletă, a fenomenului, dar care a scos la iveală incredibila complexitate a cauzelor, diversitatea impulsurilor negative și nevoia unor soluții diferențiate. Tot acest efort de observare, cunoaștere și analiză a fenomenului s-a concretizat într-un raport realizat de Asociația Pentru Valori în Educație, care a propus un set de soluții concrete pentru un set de 34 de factori de risc diferiți care provoacă abandonul școlar. Acest raport, o sinteză a ideilor desprinse în conferințele Pactului pentru Tineri, a fost supus dezbaterii pentru a se identifica soluții legislative, în cadrul unui comitet interministerial.
Raportul a analizat, în contextul abandonului școlar, și situația mamelor minore, care au un profil special, dar care trebuie susținute pentru a-și continua studiile. Analizele fenomenului indică, și în cazul mamelor minore, prezența unei combinații nefericite între sărăcie și nivelul redus de educație al familiei.
„Numărul mare al mamelor minore, mult peste media europeană, este un fenomen alarmant, care poate afecta însăși esența dezvoltării zonelor unde intensitatea fenomenului este mare, deoarece va afecta viitorul colectivităților. Este esențial să le ajutăm pe tinerele mame să rămână la școală, să-și obțină diplomele și, mai ales, să-și identifice și să-și atingă obiective profesionale pentru viitor. Una dintre modalitățile de a face acest lucru este de a oferi asistență acolo unde au cea mai mare nevoie. Pentru a le sprijini în finalizarea studiilor trebuie asigurate în primul rând creșe în toate localitățile în care există unități de învățământ, în special în mediul rural. Trebuie să derulăm programe de intervenție pentru mamele adolescente, care să includă atât îngrijire în creșe a copiilor, cât asigurarea altor resurse, pentru a le menține frecvența la școală, absolvirea liceului, a studiilor postliceale, în esență rezultatele educaționale pe termen lung, apoi angajarea și independența financiară”, a declarat Cristina Chiriac, președinta CONAF.
„La începutul acestei săptămâni Eurostat ne-a mai transmis un avertisment: România este țara unde aproape toți copii (85%) care trăiesc în gospodării, unde părinții au un nivel de educație scăzut s-au confruntat cu lipsuri materiale. ,,Interesant însă, din perspectiva familiilor cu educație superioară, scorul României este egal cu cel al Irlandei în privința lipsurilor materiale. Este de altfel un advertisment pe care l-a lansat și CONAF, în conferințele proiectului său Pactul pentru Tineri. Lipsa educației crează un ciclu al sărăciei pentru mai multe generații și poate fi un risc pentru creșterea economică viitoare a țării dacă nu facem eforturi pentru a combate fenomenul abandonului școlar”, a adăugat Cristina Chiriac.
Cu o generație de tineri în care peste 15% dintre cei cu vârsta cuprinsă între 18-24 ani nu au terminat cel mult 8 clase, piața muncii se află într-un risc major. Raportul depus de CONAF în cadrul comitetului interministerial, ca rezultat al colaborării cu cele mai relevante organizații non-guvernamentale din ecosistemul socio-educațional, profesori, autorități locale și reprezentanți ai mediului antreprenorial, cuprinde un set de măsuri cu aplicabilitate imediată și nevoie de reflectare urgentă în noua lege a educației.
Abandonul școlar a atins un prag critic în ultimii ani în România, în ciuda programelor de prevenire a fenomenului. Cu aproape 45.000 de copii care abandonează anual școala, țara noastră este campioană într-un clasament neoficial al intensității ratei abandonului școlar în Uniunea Europeană.
Evaluarea setului de 34 de factori de risc diferiți care provoacă deciziile de a abandona școala și a soluțiilor care pot reduce intensitatea fenomenului sunt teme importante din agenda proiectului ,,Pactul pentru Tineri” inițiat de CONAF.
Care sunt principalele cauze care stimulează abandonul școlar și ce soluții au autoritățile și sistemul educațional pentru a preveni fenomenul sunt întrebările cărora a încercat să le răspundă raportul tehnic realizat în baza proiectului ,,Pactul pentru Tineri”, care a evaluat situația în cele șase județe unde au avut loc dezbaterile și workshopurile programului inițiat de CONAF.
Raportul nu prezintă o ierarhie a cauzelor care influențează abandonul școlar sau a măsurilor care trebuie luate. Scopul său este de a contribui la crearea unor strategii de prevenire a fenomenului, care să includă atât programe de intervenție timpurie, cât și programe și practici suplimentare de îmbunătățire a situației în școală și în afara școlii, inclusiv programe alternative.
Raportul a colectat comentariile, scenariile și propunerile diverse lansate în sesiunile de brainstorming și descrie diversitatea atât a impulsurilor care provoacă abandonul școlar, cât și a potențialelor soluții punctuale.
Lipsa de flexibilitate și birocrația sistemului educațional, sărăcia familiei și costurile ascunse ale școlarizării, rigiditatea și indiferența autorităților locale față de problemele comunității sau absența unui mijloc de transport către școală sunt câteva din problemele care pot impulsiona abandonul școlar. În ecuația complexă a rezolvării problemei abandonului școlar sistemul de învățământ, autoritățile naționale și locale joacă un rol cheie, poate mai mare și mai influent decât sărăcia familiilor care acceptă părăsirea timpurie a școlii de către copii lor.
Scopul prezentului raport este să treacă în revistă, sintetic, o serie de cauze ale abandonului școlar și să discute potențiale soluții pe care le-am identificat sau le considerăm potrivite. Cauzele identificate sunt de ordin educațional, socio-economice, familiale, administrative, cauze ce țin de orientarea și consilierea în carieră sau ce țin de lipsa infrastructurii. Pe baza acestor cauze, propunem normative, adică modificări ale legislației, precum și instituirea de programe guvernamentale sau neguvernamentale, prin intermediul finanțărilor nerambursabile.
Sărăcia rămâne una dintre principalele cauze care provoacă abandonul școlar. Procentul ridicat de tineri aflați în risc de sărăcie sau excluziune socială este corelat cu părăsirea timpurie a școlii (PTȘ), care a rămas crescută în ultimii ani, predominant în mediul rural.
Aproximativ 4 din 10 elevi de 15 ani care sunt în învățământ sunt analfabeți funcțional.
Copiii proveniți din familii dezavantajate au șanse mai mari să nu aibă competențe de bază, întărind ideea că învățământul este inechitabil din perspectiva asigurării de oportunități educaționale egale tuturor elevilor. Din cauza sărăciei multe familii nu-și pot permite să achite așa numitele costuri ascunse ale învățământului obligatoriu și gratuit din România, se arată în raport.
Raportul a identificat un set de 12 cauze educaționale care provoacă abandonul școlar, de la indiferența față de relațiile toxice între elevi, la presiunea insuportabilă a evaluărilor școlare sau la absența informării privind efectele nocive ale consumului de droguri sau riscurile relațiilor sexuale.
Principalele cauze identificate în sesiunile de brainstorming cu actorii relevanți din sistemul de învățământ sunt legate de mediul școlar toxic, presiunea evaluărilor școlare, neimplicarea elevilor în procesele decizionale și școală, lipsa unui contact real între elevi și conducerea unităților de învățământ, lipsa condițiilor pentru educația mamelor minore, lipsa educației remediale, lipsa unei oferte educaționale care să răspundă nevoilor elevilor, precum și lipsa informării privind efectele nocive ale consumului de substanțe psihoactive sau a informării privind riscurile relațiilor sexuale.
Sistemul de educație are deci un rol important în prevenția abandonului școlar, însă este și un instrument esențial în remedierea efectelor fenomenului, deoarece trebuie să-i ajute pe cei care au rămas fără educație să și-o completeze, așa încât să poată profesa în piața muncii.
”Se impune modificarea filozofiei de funcționare a unităților de învățământ, astfel cât orele remediale să fie un serviciu de bază, furnizat de unitatea de învățământ, în regim de serviciu public. Cadrele didactice care participă și oferă ore remediale trebuie remunerate la justa valoare, adică echivalent cu încasarea din meditații. În acest sens, ar crește în mod semnificativ și salariile cadrelor didactice, ar dispărea conflictul de interese și evaziunea fiscală”, sugerează autorii raportului.
Printre cauzele socio-economice care sunt apte să conducă la abandon școlar se numără lipsa transportului către școală, lipsa socializării și a apartenenței la un grup, precum și costul efectiv al educației, care, în raport cu venitul pe care o persoană l-ar putea realiza, este foarte mare. Cea mai des menționată problemă a fost, în mod evident, sărăcia, aceasta având multe forme și efecte care trebuie să fie pe cât de mult ameliorate sau combătute prin politici sociale coerente care să elimine sărăcia în rândul copiilor și să reducă costul educației la zero, se arată în raport.
Nu în ultimul rând problemele din familie pot influența abandonarea școlii, fie din cauza indiferenței față de educație, sau din nevoia de a-i susține financiari pe membrii familiei. Birocrația și rigiditatea excesivă a administrației pot juca un rol în ecuația abandonului școlar, arată raportul.
Când vine vorba de activitatea școlilor, procesele birocratice stau în calea multor activități extrașcolare pentru elevi pe care un cadru didactic și-ar dori să le desfășoare, descurajând astfel de inițiative. De asemenea, întrucât unitățile de învățământ nu urmăresc ce se întâmplă cu elevii care absentează constant și în definitiv, abandonează școala, este foarte dificilă atragerea acestora înapoi în sistemul de educație, mai ales dacă au început să muncească cu normă întreagă, să muncească fără forme legale sau să se implice în activitățile gospodăriei.
Chiar dacă persoanele care au abandonat și-ar dori să se întoarcă la școală, există un blocaj când vine vorba de procedura de reînscriere la școală, creat de cele mai multe ori de programul scurt al secretariatului școlii și lipsa unor astfel de informații la avizier, fiind necesar un canal de transmitere a informațiilor accesibil, de încredere și rapid.
“În esență raportul a confirmat ideea potrivit căreia nu există un singur factor de risc care să poată fi utilizat pentru a prezice cu exactitate cine este expus riscului de retragere de la școală. Raportul a identificat prin scanarea situației din doar șase județe ale României un set de 34 de factori de risc diferiți legați de abandonul școlar. Identificarea cauzelor în complexitatea și diversitatea lor și urmărirea factorilor de risc specifici diferitelor comunități locale este un obiectiv foarte serios în continuare. Este evident că abandonul școlar nu este un eveniment declanșat de o cauză anume, ci este rezultatul unui proces de retragere îndelungat, multidimensional, provocat de convergența unui număr mare de impulsuri care se acumulează în timp. De aceea soluțiile punctuale se vor rafina în viitor în încercarea de a conceptualiza maniera în care factorii de risc complecși interacționează”, a observat Cristina Chiriac.
Raportul este o sinteză a datelor colectate din șase județe din România, Botoșani, Bacău, Iași, Neamț, Vaslui și Hunedoara, în perioada septembrie 2022 – martie 2023. Informațiile au fost colectate în sesiunile de brainstorming la care au participat reprezentanți ai elevilor, ai părinților, ai mediului de afaceri, reprezentanți ai instituțiilor deconcentrate, demnitari locali, miniștri, secretari de stat, deputați, senatori.
