Aflarea vestii ca vom fi mamici ne schimba viata cu totul. Gandurile noastre, dorintele, framantarile, toate se invart in jurul micutului care urmeaza sa vina pe lume.
Si suntem atat de preocupate de ceea ce se intampla cu noi, cu trupul nostru, cu sentimentele noastre, incat uitam ca mai e cineva langa noi. Cineva care are aceleasi nelinisti, aceleasi indoieli: tatal copilasului.
“Cand am aflat ca voi deveni tatic… n-am mai putut sa inchid ochii toata noaptea; zambeam si ma gandeam: eu, tatic? Ce va trebui sa fac? Oare cum ma voi descurca? ” – imi scria Edvin la „Clubul parintilor isteti” despre momentul in care a aflat ca sotia lui e insarcinata.
Pe vremuri, barbatul era cel care trebuia sa aduca banii si sa asigure hrana familiei. Femeia trebuia sa aiba grija de copii si de casa. Acum vremurile s-au schimbat. Taticul trebuie implicat in cresterea si educarea copilului. Ar fi de preferat sa nu fie neglijat sau dat la o parte. Numai asa familia va fi unita si fiecare se va simti responsabil.
In perioada sarcinii, mamica trebuie sa-i vorbeasca partenerului despre tot ceea ce simte, despre modificarile care au loc in corpul ei; de asemenea, e bine sa se intereseze despre ceea ce simte el in legatura cu toate aceste lucruri. Atunci cand puiul de om incepe sa miste in burtica, sentimentele mamicii sunt greu de explicat, dar si tatal, punand mana si simtind lovitura aceea usoara, traieste emotii de nedescris.
“Sotul meu obisnuia sa puna capul pe burtica mea si sa-i vorbeasca lui David. Ca prin minune, bebelusul se linistea si nu mai lovea asa tare cu piciorusele” – spunea Luminita, intr-un mail pe care mi l-a trimis la emisiune. Cu cat se apropie momentul nasterii, cu atat emotiile, temerile si nesiguranta cresc. Legatura dintre parteneri trebuie sa fie foarte stransa, iar implicarea tatalui totala. El va fi cel care isi pastreaza calmul, o incurajeaza pe viitoarea mamica si o ajuta cu tot ceea ce tine de lucrurile concrete. Tatal va pregati impreuna cu partenera bagajul necesar pentru maternitate, va sti cum a evoluat sarcina si daca au fost probleme pe parcursul ei pentru a-l instiinta pe doctor, in cazul in care mamica se afla in imposibilitatea de a face acest lucru. Iar acum, in zilele noastre, exista si varianta in care tatal poate sa asiste la aducerea pe lume a copilului sau. Aici, fiecare cuplu in parte va decide daca va face sau nu acest lucru. Ramas singur pentru cateva zile, cat sotia si copilul sunt la maternitate, taticul va avea timpul necesar sa pregateasca asa cum se cuvine casa. O atmosfera de sarbatoare, un buchet de flori, o casa curata, aerisita si plina de dragoste e tot ce-si poate dori o proaspata mamica sa gaseasca la intoarcerea din spital.
Sunt si tatici care isi pun la bataie toata imaginatia si talentul pentru a intampina cum se cuvine venirea puiului de om acasa : “Tom facuse curatenie in casa, aerisise, cumparase flori, umflase cateva baloane colorate si decupase din hartie colorata litere mari care, puse una langa alta, alcatuiau o ghirlanda deasupra patului pe care scria: ”Bine ai venit, Vera!”. Simteam ca, daca ar fi putut, ar fi aurit toata casa in cinstea venirii noastre, ar fi construit castele intr-o secunda, ca in basme“ – povesteste Ana, o buna prietena a „Clubului parintilor isteti”. Odata cu venirea micutului acasa, responsabilitatile se impart in mod egal intre cei doi parinti. Noptile de nesomn, alaptatul, grija de a ingriji bebelusul fara greseala, toate acestea o fac pe tanara mamica sa nu se mai ocupe ca inainte de treburile casei si sa se neglijeze pe ea insasi. In acest moment, rolul tatalui este principal. El va fi cel care va da cu aspiratorul, va spala vasele sau va uda florile, ajutandu-si sotia. In acelasi timp, se va implica si in cresterea copilului. O plimbare cu bebelusul in parc va fi binevenita, timp in care mama va putea face o baie relaxanta, va citi cateva pagini dintr-o carte sau se va uita la un film. De asemenea, in noptile in care cel mic plange, cei doi parinti vor stabili un program conform caruia se vor trezi pe rand – o data tu, o data eu. Ar fi nedrept ca unul sa-si petreaca toata noaptea treaz, cu copilul in brate, in timp ce partenerul doarme bustean. Chiar si la hranitul bebelusului poate ajuta taticul, in cazul in care cel mic a trecut pe lapte praf. Prepararea unui biberon cu lapte si apoi sterilizarea lui nu poate fi o problema pentru taticii zilelor noastre.
“Sotul meu a fost alaturi de mine, m-a sustinut si am impartit treburile pe care le aveam de facut: o schimba pe Ruxi, o legana, o plimba in parc, ii faceam baita impreuna. Cand s-a nascut Iulia, al doilea copil, a ramas acelasi sot iubitor: o schimba, o ducea in parc, iar seara el era cel care ii dadea biberonul cu laptic si o adormea. Sunt o femeie norocoasa” – asa isi incheie Camelia mail-ul pe care l-a intitulat „Am un sot de nota 10”.[page]
Cu cat copilul creste, cu atat prezenta tatalui este mai necesara. Micutul va avea intotdeauna nevoie de exemple, de un model masculin si unul feminin. Daca mama va fi cea indulgenta, tatal va fi ferm. Sau invers, depinde de situatie. Intotdeauna va fi nevoie de un echilibru. Si responsabilitatile legate de cresterea si educarea celui mic vor fi in continuare egal impartite. Unul dintre parinti il duce la gradinita, altul il ia, in timp ce la sedinta cu parintii sau la serbari este de preferat sa fie amandoi. Daca mama pregateste mancarea, tatal va fi cel care va aranja masa si vor manca impreuna ori de cate ori programul le permite, in special sambata si duminica. Iesirile in parc, la locuri de joaca, la teatru, la circ, la film nu vor fi doar responsabilitatea unuia dintre parinti. Ei isi pot face programul in asa fel incat sa mearga impreuna – ceea ce este ideal, dar nu intotdeauna posibil – sau vor merge cu randul: o data tu, o data eu. Cand cel mic este bolnav, implicarea tatalui este absolut necesara atat copilului cat si mamei. El este cel care va alerga sa cumpere medicamentele, in timp ce mama va sta in casa si isi va ingriji si dezmierda puiul.
Tatal ar fi de preferat sa stie despre copil tot ceea ce stie si mama, si nu numai din povestile acesteia. El isi va face timp sa vorbeasca, sa comunice cu cel mic, sa se intereseze de dorintele lui, de placerile sau nemultumirile pe care le are. Relatia pe care parintele o incepe cu propriul copil, inca din frageda lui pruncie, isi va pune amprenta pe relatia ce o vor avea toata viata. Un copil neglijat de tata sau unul care stie doar de frica parintelui sau va deveni un adolescent greu de controlat si, mai grav, un adult care la randul sau isi va neglija propriul copil. Mentalitatea care si-a facut loc in mintile multor parinti ai zilelor noastre, conform careia daca le dau bani copiilor si le cumpara tot ce-si doresc nu mai au nevoie de nimic, este total gresita. Nici o avere din lume nu valoreaza cat o mangaiere pe cap, un sarut pe frunte si intrebarea : „Cum te simti azi, micutul meu?”
Cand copilul va creste si va deveni adult, el va fi mandru de tatal sau, de mama sa, de familia frumoasa pe care i-au oferit-o si de educatia si grija pe care a primit-o de la amandoi in aceeasi masura.
