Fara sa ne dam seama, ne comportam adesea cu copiii nostri ca si cum ar fi niste adulti in miniatura, incarcandu-i cu o multime de responsabilitati. Multi copii ajung sa aiba programul mai incarcat decat parintii lor, fiind mereu prinsi intre scoala, teme, activititati extrascolare si cursuri de limbi straine.
Interviu cu psihologul Mirela Horumba, realizat de Adriana Titieni in cadrul emisiunii Meditatii pentru parinti
Adriana Titieni: Ce inseamna sa-l transformi pe copil intr-un adult in miniatura?
Mirela Horumba: Desi la nivel constient ne dam seama ca ne adresam unui copil – vedem ca e mic, ca are doar cateva zeci de centimetri -, la nivel comportamental uitam adesea ca avem in fata un copil si tocmai din acest motiv ne suparam pe cei mici atat de des, pretinzandu-le sa inteleaga lucruri pe care nici adultii nu le inteleg mereu si incarcandu-i cu responsabilitati pe care nici noi nu le putem duce. Copilul nu are suportul biologic pentru a se comporta ca un adult. Noi am devenit adulti prin prisma experientelor pe care le-am avut de-a lungul vietii si prin prisma abilitatilor psihice, motrice, emotionale si cognitive pe care le-am dobandit.
Adriana Titieni: Propun sa luam un exemplu – un copil care are de facut temele pentru a doua zi, dar caruia parintele i-a spus sa spele si vasele si sa faca ordine la el in camera, desi el ar dori sa poata iesi un pic la joaca sau in parc cu prietenii. Acesta este, pentru mine, un exemplu clasic de incarcare cu responsabilitati a unui copil. Ce putem face pentru a evita astfel de situatii?
Mirela Horumba: Trebuie sa intelegem ca timpul liber al copilului este la fel de important ca si timpul pe care il aloca temelor. Atat copilului, cat si noua, parintilor, ne-ar fi mult mai bine daca am avea un program bine stabilit, cu reguli clare privind activitatile individuale si in familie, astfel incat sa stim ce ne asteapta in decursul unei saptamani, de exemplu, si sa ne putem organiza mai bine si mai eficient timpul.
E adevarat ca responsabilizandu-l il ajutam pe copil sa devina autonom, insa a-l responsabiliza peste masura nu il va ajuta. E nevoie doar de un pic de atentie pentru a observa ca, pentru a deveni autonom, copilul are nevoie si de altceva (timp liber, timp pentru joaca), nu numai de responsabilitatile pe care i le dam.
Adriana Titieni: Cat de important este timpul de joaca?
Mirela Horumba: Timpul petrecut jucandu-se il ajuta pe copil sa-si structureze personalitatea, iar el are nevoie de acest timp pentru a-si asimila experientele.
Daca ii vom responsabiliza pe copii ca pe niste adulti, mai devreme sau mai tarziu vom suporta consecintele – ne vom trezi in fata unor copii obositi, plictisiti, demotivati.
Mediul scolar este unul dintre mediile care ii responsabilizeaza pe copii. Avem aici o multime de sarcini de indeplinit – teme, optionale, referate, proiecte, extrascolare. Vin apoi parintii, care ii inscriu la limbi straine, diverse activitati sportive, la care se adauga responsabilitatile casnice – sa-si mentina ordinea in camera, sa spele vasele, sa aiba cartile si caietele aranjate. Nu uitam nici de “responsabilitatile” sociale – intalnirile cu prietenii, iesirile in parc, la joaca.
Daca luam in considerare faptul ca aceste trei medii – scolar, familial, social – sunt prezente zilnic in viata copilului, n-ar trebui sa ne fie greu sa ne dam seama ca responsabilitatile sale nu sunt nicidecum pe masura varstei lui.
Adriana Titieni: Mai este un aspect al acestei probleme, cel in care parintele proiecteaza asupra copilului neimplinirile lui. De exmplu, faptul ca parintele si-a dorit sa cante la pian cand era copil, dar nu a avut posibilitatea, il face sa-l dea pe copilul sau la cursuri de pian. Dincolo de asta, poate multi dintre noi recunoastem ca daca am fi urmat anumite sfaturi ale parintilor si am fi facut cum ne sfatuiau ei, ne-ar fi fost poate un pic mai bine. De aceea cred ca, dincolo de toate acestea, exista o dorinta sincera si foarte mare a parintelui de a-i fi bine copilului, iar parintii isi responsabilizeaza copiii, ii duc la tot felul de activitati, pentru ca asta dezvolta un copil si il transforma intr-un om abilitat. Si de multe ori nu doar noi insistam ca ei sa faca diverse activitati, ci singuri vin cu dorintele lor – vor sa faca tenis, baschet, inot, sa invete limba germana, sa se vada cu prietenii. Orice ar face si oricum ar face, tot obosesc la un moment dat, avand un program atat de incarcat.
Ce e de facut pentru a gasi un echilibru, pentru a-l transforma pe copil intr-un adult competitiv, dar a-l lasa in acelasi timp sa se si joace si sa-si traiasca cu bucurie copilaria?
Mirela Horumba: Eu consider ca activitatile acestea extrascolare, cursurile si toate atelierele la care participa copiii nostri sunt bune atata timp cat nu sufoca viata de familie, in conditiile in care nu sufoca nici copilul, nici parintele. E normal ca el sa mearga acolo unde ii face placere, cat timp ii face placere. Daca observam ca programul e prea incarcat iar copilul nu mai poate face fata, a obosit, ar trebui sa putem lua o scurta pauza de la aceste activitati, o mica vacanta, pentru “incarcarea bateriilor”.
Daca vrei sa afli in fiecare saptamana ce mai e nou pe itsybitsy.ro, aboneaza-te la Newsletter.
