Conflictul dintre parinti

Buna ziua,
Ma numesc Raluca, am 35ani, casatorita, avem un baiat frumos de 3ani. M-am cunoscut cu sotul meu in 1997 si locuim, in casa mamei lui, din anul 2000.
De cand ne cunoastem ne-am contrazis pt orice nimic, ne-am aprins si ne-am stins cu pasiune de fiecare data…lucrurile au mers constructiv, zic eu, fiindca am reusit sa ne cladim o relatie bazata pe prietenie, in sensul ca vorbim despre absolut orice fara sa ne ferim unul de celalat, chiar daca suntem foarte diferiti….
Lucrurile s-au schimbat de cand a aparut micutul Andrei. Amandoi am hotarat ca e timpul si l-am asteptat cu dragoste iar cand a aparut ne-a transformat in oamenni responsabili…..ei aici e buba: Fiecare si eu si el suntem responsabili dar cu pareri diferite. Asta ne aduce altfel de provocare la care nu prea mai stim cum sa facem fata. Micutul nostru nu intelege ca noi ne certam si ne si impacam…el ne vede cum ne certam in momente in care se joaca (ex: sparge o cana. Eu spun: nu-i nimic stai intr-un loc sa strang cioburile, el spune: de ce nu esti atent?! si aplica o palma. Eu nu sunt de acord cu violenta, desi uneori si eu ma strmb destul de rau sau tip sau trantesc ……El, in schimb, considera ca o palma la fund este doar o atentionare.
Nu ma inteleg deloc cu el pe tema asta, il doare ca baiatul nostru alearga la mine de fiecare data cand il cearta, ca nu se lasa pupat de el.
Si pe mine ma doare faptul ca baiatul nostru se ascunde de tatal lui, chiar si noaptea, daca se trezeste copilul nu il accepta pe tati langa el chiar daca il mangaie si vrea sa-l tina in brate.
E corect sa nu contrazic pe tati de fata cu cel mic, dar nici nu pot fi indiferenta la nedreptate. Eu l-am invatat pe Andrei ca nimeni nu are dereptul sa-l loveasca, nici eu nici tati. Chiar stam de vorba seara si imi mai spune ca sunt rea atunci cand tip la el, ma intreaba de ce sunt suparata, de ce ma supar……..dar cu tati nu vorbeste lucrurile astea. Nu indrazneste iar asta ma doare.
Imi doresc sa nu ne mai certam de fata cu copilul si nu stiu ce metoda sa mai aplic.
Cred ca sotul meu se simte exclus si simte nevoia sa-si impuna respectul insa nu stie cum.
Imi doresc sa invat sa fac fata!
Multumesc pentru articol – (Emisiunile le ascult uneori impreuna cu baiatul meu.)

Răspunde

4 comentarii la „Conflictul dintre parinti”

Raluca spune:

6 martie 2014 la 16:48

Buna ziua,
Ma numesc Raluca, am 35ani, casatorita, avem un baiat frumos de 3ani. M-am cunoscut cu sotul meu in 1997 si locuim, in casa mamei lui, din anul 2000.
De cand ne cunoastem ne-am contrazis pt orice nimic, ne-am aprins si ne-am stins cu pasiune de fiecare data…lucrurile au mers constructiv, zic eu, fiindca am reusit sa ne cladim o relatie bazata pe prietenie, in sensul ca vorbim despre absolut orice fara sa ne ferim unul de celalat, chiar daca suntem foarte diferiti….
Lucrurile s-au schimbat de cand a aparut micutul Andrei. Amandoi am hotarat ca e timpul si l-am asteptat cu dragoste iar cand a aparut ne-a transformat in oamenni responsabili…..ei aici e buba: Fiecare si eu si el suntem responsabili dar cu pareri diferite. Asta ne aduce altfel de provocare la care nu prea mai stim cum sa facem fata. Micutul nostru nu intelege ca noi ne certam si ne si impacam…el ne vede cum ne certam in momente in care se joaca (ex: sparge o cana. Eu spun: nu-i nimic stai intr-un loc sa strang cioburile, el spune: de ce nu esti atent?! si aplica o palma. Eu nu sunt de acord cu violenta, desi uneori si eu ma strmb destul de rau sau tip sau trantesc ……El, in schimb, considera ca o palma la fund este doar o atentionare.
Nu ma inteleg deloc cu el pe tema asta, il doare ca baiatul nostru alearga la mine de fiecare data cand il cearta, ca nu se lasa pupat de el.
Si pe mine ma doare faptul ca baiatul nostru se ascunde de tatal lui, chiar si noaptea, daca se trezeste copilul nu il accepta pe tati langa el chiar daca il mangaie si vrea sa-l tina in brate.
E corect sa nu contrazic pe tati de fata cu cel mic, dar nici nu pot fi indiferenta la nedreptate. Eu l-am invatat pe Andrei ca nimeni nu are dereptul sa-l loveasca, nici eu nici tati. Chiar stam de vorba seara si imi mai spune ca sunt rea atunci cand tip la el, ma intreaba de ce sunt suparata, de ce ma supar……..dar cu tati nu vorbeste lucrurile astea. Nu indrazneste iar asta ma doare.
Imi doresc sa nu ne mai certam de fata cu copilul si nu stiu ce metoda sa mai aplic.
Cred ca sotul meu se simte exclus si simte nevoia sa-si impuna respectul insa nu stie cum.
Imi doresc sa invat sa fac fata!
Multumesc pentru articol – (Emisiunile le ascult uneori impreuna cu baiatul meu.)

Răspunde
1. Radio Itsy Bitsy spune:
  
  6 martie 2014 la 18:08
  
  Va multumim ca ne-ati impartasit povestea dumneavoastra si ca ne ascultati.
  Este dificil pentru copil atunci cand parintii se cearta de fata cu el.
  
  Va recomand interviul „Nu ne intelegem acasa. Ce e de facut?”, in care veti gasi solutii.
  
  Răspunde
Alexandra spune:

29 aprilie 2014 la 21:24

Multumesc pentru poveste este de mare efect simt ca ma regasesc in ea!

Răspunde
olivia spune:

6 iulie 2014 la 20:44

Strabunica copiilor mei avea o vorba cand se sparge un lucru „las ca trebuie sa mai mearga si fabricile”
Sunt niste vorbe pline de intelepciune
Cand eu sau copii mei sau oricine din familie strica ceva, ne ceream, scuze spuneam ca nu am vrut si facem acel lucru si ca ne pare rau. Apoi facem curatenie
Cea ce cerem copilului trebuie sa facem si noi.
Un lucru spart ramne spart si dupa cearta.

Răspunde