Winnie de Plus si prietenii sai: Tigru, Iepure, Purcelus, Bufnita, Kanga, Roo si Aiurel se intorc in Padurea de 100 de acri. Din 15 iulie pe marile ecrane din Romania esti invitat sa-i insotesti in super-aventura prieteniei!
Intre 4 si 22 iulie, participa la un concurs de imaginatie!
Trimite-ne pe adresa winnie@itsybitsy.ro o scurta poveste haioasa cu titlul “Aventura mea cu Winnie”. Imagineaza-ti o aventura alaturi de ursuletul tau preferat si spune-ne-o si noua! Abia asteptam sa o citim!
Concursul s-a incheiat. Cele mai haioase si creative cinci intamplari vor fi premiate cu cate o umbrela de la Winnie de plus!
Castigatorii sunt:
1. Daria Ignat, 3 ani, Roman, Jud. Neamt
2. Bucur Cristina Madalina, Bucuresti
3. Matei Stan, 4 ani, Bucuresti
4. Sarah Al Kohali, 8 ani, Bucuresti
5. Madalina Rosca, 11 ani, Voluntari, Jud. Ilfov
Citeste mai jos povestile castigatoare:
„Era o zi frumoasa de primavara. Winnie de Plus si toti prietenii sai iesira afara, impreuna cu Cristofer Robbin. Dupa putin timp a venit si Daria si s-a intilnit cu ei. Prietenii din Padurea celor o suta de Stejari o salutara cu bucurie.
Kanga si Rhoo adusera o minge, iar Daria avea si ea o coarda. Prietenii erau incintati. Cristofer Robbin, Purcelus, Aiurel si Lumpy se jucau impreuna cu mingea. Winnie, Tigru, Kanga, Rhoo, Iepure si Daria sareau coarda. Ursuletul de Plus era foarte bun la invirtit coarda, iar toti ceilalti isi doreau sa sara cit de repede peste ea.
Daria se pregatea de plecare. Venise o ploaie calda. Tigru, Iepure, Kanga, Rhoo si Cristofer Robbin au vrut si ei sa plece. Lumpy insa isi dorea sa se joace in ploaie. Impreuna cu el au ramas Aiurel, Purcelus si Winnie de Plus.
Cind ploaia a incetat, toti prietenii au revenit la joaca. Ei au adus baloane si tort, ca o surpriza pentru Aiurel, care-si serba ziua de nastere. Cind toti prietenii erau adunati in jurul tortului Daria le-a facut o poza ca amintire dintr-o zi de neuitat.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus inventia mea” (Daria Ignat, 3 ani si 9 luni, Roman)
„Intr-o zi un ieputas plangea singur pe o carare din padure. Statea lipit de un copac si lacrimile ii curgeau una cate una pe falcute, udandu-i cu putere mustatile. Iepurasul isi mai scutura mustatile din cand in cand si lacrimile curgeau pe iarba. Ihiiiii….. Ihiiiii, striga iepurasul deznadajduit. In vremea asta iata ca trecea pe langa iel un ursulet. “Ei, ce ai patit iepurasule, de ce plangi atat de tare?” l-a intrebat ursuletul vesel, oprindu-se pentru o clipa in fata iepurasului. “Ihiiiiiii….lasa-ma in pace”, raspunse iepurasul suparat si se misca usor, dar strigatul lui de durere devenise mai ascutit. “Iepurasule, pe mine ma cheama WINNIE DE PLUS, pe tine cum te cheama, suparatule?”, intreba iarasi Winnie cel vesel, deloc dispus sa renunte la a sti din ce cauza plangea asa de tare micul iepuras. Iepurasul il privi o clipa pe Winnie, era neincrezator, se intelege, caci tocmai fusese ranit grav la unul dintre picioruse si fiindca nici nu mai putea sa alerge trebuia sa fie foarte prevazator cu strainii. Mama lui il invatase sa fie REZERVAT, asa ca iepurasul ii spuse lui Winnie: “Mama mi-a spus sa vorbesc rezervat cu strainii, findca nu stii niciodata cu cine vorbesti. Un strain te poate rani”, a raspuns iepurasul printre suspine, apoi a scos un oftat adanc si a adaugat: “Totusi sa stii ca ma cheama Iepurila!”. “Iepurila? Ce nume de iepuras mai este si asta? Dar stii ceva, ai vrea sa-mi spui si mie ce inseamna sa fii REZERVAT?”. De data aceasta rase Iepurila cu toata pofta si din cauza asta uitase sa mai suspine. Winnie izbutise sa-l binedispuna grozav, mai ales ca era asa de nestiutor. Iepurasul atunci spuse: “Uite ca m-ai facut sa uit de durerea de piciorus, vezi? Pentru asta iti spun ca rezervat inseamna sa nu spui chiar totul despre tine. Adica sa nu fii prea familiar, prea prietenos cu strainii si mai ales sa nu le spui unde-i culcusul familiei, fiindca nu poti sti niciodata ce intentii au alte vietuitoare!”. “Iepurila, tu ai nevoie de ajutor, asa ca ar trebui sa-mi spui unde locuiesc parintii tai, fiindca ar fi bine sa te duc acasa”, spuse Winnie. “Oh, multumesc Winnie, esti o fiinta extraordinara, dar n-ai vrea sa ma duci mai intai la dispensar?”. “Ba da”, incuviinta Winnie si se apropie usor de Iepurila, il prinse de un brat cu labuta dreapta si asa, incetul cu incetul, incepura sa mearga inpreuna pe carare. In vreme ce Iepurila si Winnie mergeau incetisor spre dispensar, iata ca mama urs se ivise pe neasteptate in calea lor. Batrana ursoaica se supara foarte tare pe Winnie, caci isi dadu seama imediat ca fiul ei cel drag il ajuta sa mearga pe fiul celui mai rau iepure din padure – Iepurele groaznic. Mama urs ii arunca lui Winnie o privire suparata si ii ceru pe un ton grav sa plece imediat acasa. Dar Winnie incepu sa planga, continuand sa tina labuta iepurasului ranit cu toata grija si cu intraga lui atentie. “Mama, nu pot sa parasesc un prieten ranit. Mie mi-a spus doamna invatatoare la scoala ca pe cel ranit trebuie sa-l ajut, celui flamand sa-i dau mancare si celui mic sa-i dau ajutor!”, spuse Winnie. Mama urs facu niste ochi mari ascultand cuvintele copilului sau si rspunse: “Ai dreptate, copilul meu drag, eu am gresit. Te rog sa ma ierti. Uite, am sa merg si eu la dispensar sa-l ajutam pe micul iepuras”. “Ah! multumesc mama”, spuse Winnie de plus, iar iepurasul topaia de bucurie, caci iata cate ajutoare ii iesisera in cale” (Bucur Cristina Madalina, Bucuresti)
„Era o zi ploioasa de vara si trebuia sa dorm la pranz. Dar eu nu vroiam. Eu imi doream sa ma plimb prin ploaie si sa caut melci, caci imi place foarte mult sa-i vad cum se deplaseaza ei cu cochiliile lor in spinare. Si mai voiam sa vad si curcubeul.. Toti ai casei au adormit asa mi-am zis ca este ocazia perfecta sa fug pana in gradina in ploaie.. Of!! daca ar fi aparut si Winnie de plus, prietenul din desenele animate, sa ma ajute. Stiam dintr-o carte de magie ca daca iti doresti ceva din suflet, ti se va indeplini! Trebuie doar sa spui: „Hocus pocus! magic preparatus”…. Am spus cuvintele magice si a aparut chiar Winnie, cu o umbreluta, mi-a zambit si mi-a zis sa ma grabesc, ca nu cumva sa se trezeasca careva al casei.. Si tusti in gradina! Ne-am dus sa cautam melci. Winnie mi-a spus unde sa caut si am gasit, erau vreo doi melcisori asa de haiosi dupa niste tufisuri.Am fost foarte fericit, dar tare voiam sa vad si curcubeul. Winnie mi-a spus ca trebuie sa mai asteptam si sa ne jucam intre timp. Ne-am luat cate o galetusa si am lasat-o sa se umple cu apa de ploaie si trebuia sa numaram pana cand galetusa se umplea pana la jumatate. Iar caruia i se umplea primul, castiga. Numai ca Winnie a asezat-o sub streasina casei. Acolo curgea mai multa apa, asa ca a castigat el primul, iar a doua oara am castigat amandoi! In sfarsit s-a oprit si ploaia! A aparut soarele si odata cu el si un curcubeu superb, fantastic. As fi vrut sa pun mana pe el sa-l aduc mai aproape si sa vad culorile si mai bine. Insa Winnie mi-a spus ca este mult mai departe decat pare si ca nu-l vom putea atinge niciodata.. Mi-a spus care sunt si culorile. Apoi m-a intrebat ce culoare imi place cel mai tare, cand colo, apare bunica zicand: „Matei, aici erai.. ne-am speriat ca nu te-am gasit in casa!” “Pai eram cu Winnie!” „Cu Winnie? Cine-i Winnie?” „Uite-l! Este ursuletul meu de plus! Acum stiu unde sa pun galetusa sa strang apa de ploaie si mai stiu si ce inseamna ROGVAIV!”. Bunicuta a ramas foarte mirata si a spus doar: “Winnie e un ursulet foarte istet!”. Am ramas in gradina cu bunicuta si cu ursuletul meu de plus privind minunatul curcubeu, care este mult mai departe decat pare!” (Matei Stan, 4 ani, Bucuresti)
„Era deja destul de tarziu cand am intrat in mare viteza pe usa bibliotecii. “Ai avut noroc” mi-a spus doamna de la usa. Am mers la raftul cu povesti in timp ce am scos cartea de care aveam mare nevoie, mi-a cazut mapa cu notite si in incercarea mea de a-mi recupera foile nici nu stiu cand a zburat timpul. Era liniste si dintr-o data nu am mai zarit pe nimeni in biblioteca si usa era incuiata. Nu se poate, sunt singura, absolut singura. Ce ma fac? Am ramas inchisa aici? Am cautat solutii de iesire si nu am gasit nici-o sansa. O noapte la biblioteca… este o posibilitate de a face lectura, mi-am zis.
La un moment dat am auzit un scartait si un tipat mi-a iesit necontrolat…”Hei, hei!!! Este cineva acolo??” am intrebat eu speriata. In linistea aceea am incercat sa ma ascund cand aud ”Bing! Bang!”. Usa s-a deschis si in biblioteca a aparut o ceata galbuie, iar prin ea se vedea o silueta. Tremuram dar eram curioasa sa vad ce se intampla, cand printre rafturi am zarit fantomele din biblioteca; erau personajele din povesti – Frumoasa si Bestia, Fata babei si fata mosului, Cenusareasa, Alba ca zapada si cei sapte pitic. “Waw”, mi-am zis, cand o atingere calda am simtit pe mana si cand mi-am coborat privirea ce credeti? Era Winnie! In sfarsit ma simteam mai bine. eram alaturi de bunul meu prieten si dragul meu personaj preferat, care mi-a soptit: “Nu trebuie sa-ti fie frica, asa este in fiecare noapte, fiecare personaj se elibereaza din cartea sa si isi pune rolul in scena bibliotecii; dimineata revenim la tipare!”. In urmatoarea secunda o silueta verde m-a atins si mi-a zambit ironic, spunandu-mi: “Ce cauti Tu aici?”. Era un pitic furios. ”Nu este vina mea, m-am ratacit!”, i-am spus eu. “Ha, ha, ha… ghinionul tau, acum intri in jocul nostru… ha,ha!!!HA!!”, zise piticul, iar apoi a luat un arc cu sageata si le-a indreptat spre mine, dar cand m-a atins am simtit ca ma gadila, toti radeau de mine, se amuzau teribil…Winnie le-a cerut sa inceteze: ”Este buna mea prietena si va rog sa incetati”. Mi-a soptit apoi in zarva creata ca trebuie sa ma elibereze, altfel voi fi personajul principal din noaptea asta si “ ..apropo, este noaptea de Halloween…!!”
Winnie m-a tras de mana si mi-a aratat o iesire secreta, dar in timp ce rataceam pe holuri ca intr-un labirint am fost asaltati de o multime de spiridusi…” Cine sunt? Ce vor?” am intrebat eu…Winnie mi-a spus: “Fugi, fugi cat te tin picioarele, nu te uita inapoi”. Eram asa zapacita de nebunia din jurul meu, din ce in ce mai multe fantome si spiridusi ma urmareau, la un moment dat am cazut intr-un fotoliu adormita….. Biiip, Biiip!! Se aude bip… cand am deschis ochii eram in camera mea, ursuletul Winnie in bratele mele…. Eram chiar in patul meu de acasa si suna ceasul zgomotos…trebuie sa ma trezesc, este o noua zi de scoala, ce bine ca a fost doar un vis in care bunul meu Winnie m-a protejat de toata zapaceala….este o noua zi.” (Sarah Al Kohali, 8 ani, Bucuresti)
„In casa mea eu stau cu ursuletul meu Winnie de plus. De multe ori el mai fura cate o bombonica din sertarul cu minuni si eu “ii tin de sase” ca sa nu il prinda mama si apoi impartim bomboanele si cu ceilalti prieteni ai nostri – Magarusul, Iepurasul, Purcelusul. Cum infulecam noi la bombonele iata ca ne-a prins mami si sa vezi ce am inceput sa aruncam vina, spunandu-i mamei ca a venit cineva cu niste ochi mari si ne-a spus sa-i dam si lui bobo ca daca nu ne mananca purcelusul. De frica, eu si Winnie i-am dat iar mama ne-a crezut. Iar noi am trait fericiti pana in zilele de astazi…” (Madalina Rosca, 11 ani, Voluntari)
