Este normal sa ai nevoie de ajutor in cresterea copilului tau. Dar cat de dispus/a esti sa il ceri sau sa il primesti? Si spre cine te indrepti pentru sustinere? Vorbim la Psihotaclale.
Un proverb african spune ca „e nevoie de un sat pentru a creste un copil”. In alte cuvinte, nimeni nu poate face totul de unul singur. Si nici nu trebuie, pentru ca sunt o multime de oameni in jurul tau, pregatiti sa te ajute.
Totusi, de multe ori, suntem reticenti sa ne lasam puiul pe mana altcuiva. (Clasicul conflict intre generatii, in care bunicii vin cu sfaturi ce par invechite.) Sau ne simtim asaltati de prea multe informatii: ceva zice doctorul, altceva afli de la cursurile de parenting in carti scrie cu totul alta treaba… Cum sa te mai descurci? Pe cine sa mai asculti?
Saptamana asta, la Psihotaclale, vorbim despre ajutorul in cresterea copilului. Il accepti sau mai mult te incurca?
Vrei sa asculti si alte subiecte dezbatute? Intra pe pagina Psihotaclale.
O, Da !!! La mine se intampla destul de rar sa am cu cine lasa copilul, dar doar pentru maxim 2 ore. Atunci, este o usurare, in sensul ca stiu puiul in siguranta, in timp ce pot rezolva anumite lucruri in timp util, fara stres si mai ales nu-l mai implic explicandu-i ca este necesar sa fac chestii…etc. Mi-ar placea sa am un sprijin permanent dar nu sunt singura mamaica in aceasta situatie. Nu apelez la Bona pentru ca sufletul meu asa simte iar un After nu cred ca ar fi Ok pentru el, drept pentru care, ma adaptez cu brio. Nu mi-e greu pentru ca imi cunosc foarte bine baietelul si simt cand ceva nu este in regula cu el. Cred ca acest lucru m-a ajutat enorm in perioada in care a avut probleme grave de sanatate… altfel… il pierdeam.
Oricum, cine are ajutor in adevaratul sens, din partea familiei, sa-i multumeasca Lui Dumnezeu pentru ca totul este altfel. E perfect sa spui: „Maine mergem acolo sa rezolvam si nu obosim copilul…” sau ” Sta cu bunicii… si totul este simplu… ”
Va imbratisez cu drag. Lucia Matei.