Este adevarat ce se spune, ca omul invata toata viata. Dar cum invata este total alta discutie. Iata cele 3 forme ale educatiei si cum contribuie la o dezvoltare completa.
In 1994, UNESCO (Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura) declara 5 octombrie a fi Ziua Internationala a Educatiei, pentru a aminti de importanta educatiei in viata noastra. Printre obiectivele acestei zile, amintim:
- cultivarea respectului pentru educatie si educatori;
- cunoasterea drepturilor copilului (mai ales dreptul la educatie;
- o relatie mai buna intre elevi si institutiile de invatamant.
Pentru a intelege mai bine aceasta zi, hai sa si explicam conceptul de educatie.
Un proverb african spune asa: „Este nevoie nevoie de un sat ca sa cresti un copil”. In alte cuvinte, nu este o singura persoana responsabila de dezvoltarea copilului. Doar pentru ca cel mic a intrat la scoala, nu inseamna ca parintii si societatea nu mai au niciun rol. De fapt, exista 3 componente esentiale ale educatiei:
- Educatia Formala
Este vorba despre sistemul educational pe care il cunoastem cu totii, ce are o structura ierarhica (profesor – elev) si cronologica (gradinita – scoala – liceu – universitate). Prin edcuatia formala, copiii invata treptat si sistematic, dobandind tehnici de munca intelectuala.
Insa, prin aceasta forma de educatie intelegem mai mult decat concepte de matematica sau invatarea unei limbi straine. Educatia formala ar trebui sa formeze si sa dezvolte toate timpurile de inteligenta: rationala si matematica, vizuala si spatiala, verbala si auditiva, muzicala si ritmica, kinestezica, intrapersonala, interpersonala. De asemenea, elevii invata sa gandeasca critic, sa dezbata, sa gaseasca solutii.
Un educator bun isi va provoca elevii sa vada dincolo de limite, sa isi imagineze si sa gandeasca logic, sa se bucure de viata si sa aiba curajul sa isi spuna parerile.
- Educatia Nonformala
Prin educatia nonformala, intelegem toate activitatile extra-scolare, la care ia parte copilul. Cand iti duci copilul la inot, la dansuri, la un sport, la un atelier de creatie sau la un muzeu, contribui la educatia sa nonformala. Aceasta forma contribuie la aprofundarea anumitor cunostinte si la dezvoltarea anumitor abilitati.
Atentie! Doar pentru ca activitatile nu se desfasoara in scoli, nu inseamna ca nu sunt educative. Educatia nonformala este tot organizata si reprezinta o legatura intre educatia formala si cea informala – inseamna recreere si invatare, in acelasi timp. Copiii scapa de stresul notelor sau al temelor si au ocazia sa isi imbogateasca orizontul de cultura.
Educatorul se poate concentra mai bine pe cel ce invata, este mai putin rigid si stie sa prezinte o activitate intr-un mod placut.
- Educatia Informala
Inseamna procesul de invatare ce se desfasoara pe tot parcursul vietii. In educatia informala, oricine poate fi educator – de la parinti si familie, pana la vecini, mass-media si chiar prieteni.
De exemplu, o calatorie este o ocazie pentru dezvoltarea educatiei informale: vezi locuri noi si afli despre cultura zonelor respective – gastronomia, limba, istoria etc.
Educatia informala poate fi intentionata sau spontana, iar de cele mai multe ori nu este organizata. Prin aceasta forma, ne dezvoltam opinii, capatam noi perspective si ne raportam la experientele de viata.
Atat pentru dezvoltarea copilului tau, cat si pentru propria formare, toate cele 3 parti ale educatiei sunt necesare. Profesorul, trainerul, parintele si cei care interactioneaza cu noi – cu totii formeaza acel „sat” de care vorbeam mai sus.
Autor articol: Oana Anghel – Redactor Itsy Bitsy
