De cate ori ati auzit aceasta intrebare in copilaria voastra? Va mai aduceti aminte ce raspundeati- doctor, politist, fotbalist, pictor, sofer ori profesor? Vi s-a implinit dorinta?
Copiii nostri insa si-au schimbat un pic viziunea si aleg alt gen de ,,meserii”- fetitele isi doresc sa devina in primul rand printese, in jurul varstei de 4-5 ani, si dupa aceea isi indreapta atentia catre ocupatii pe care le au cei din jurul ei, in special mama. Baietii de varsta prescolara viseaza sa devina Spiderman, Batman, Ben Ten ori unul din personajele indragite de ei, care are puteri deosebite- de erou.
Dupa varsta de 6 ani, orizontul lor se largeste si aspira catre un post de politist, informatician, cosmonaut, cameraman, ziarist, bancher ori chiar presedintele tarii lui.
Toate aceste dorinte ori vise sunt rodul unei societati care iti ofera informatii, care se perfectioneaza si se modernizeaza, dar si a unei educatii in mijlocul familiei, care permit copilului sa aleaga ori sa adopte niste principii. Foarte multi parinti isi doresc ca cel mic sa-i urmeze, alegandu-si aceiasi meserie ori sa se indrepte spre ocupatia la care a visat parintele in copilarie, dar pe care nu a urmat-o din diverse motive.
Un avantaj al generatiei actuale de copii este faptul ca ei au o multitudine de posibilitati de informare si de exersare a unei indemanari, care mai tarziu ii folosesc in alegerea viitorului profesional. Parintii incearca sa-l ghideze pe copil, il inscriu la diverse activitati optionale si il pregatesc pentru o profesie cu un bagaj de informatii. Dar, de multe ori se uita faptul ca este un copil, ca poate nu are aptitudini pentru o anumita meserie, ori nu il intereseaza acel domeniu si nu asimileaza cunostintele cu placere, ci doar pentru a-i face o bucurie parintelui. Se ajunge astfel la nenumaratele situatii in care tanarul a urmat cursurile unei facultati, dar profesia pe care si-a ales-o nu concorda cu ceea ce a absolvit. Copilul s-a inscris la acea facultate indemnat ori presat de autoritatea parintilor, dar dupa terminarea ei si-a dat seama ca nu este o meserie pe care s-o faca cu placere si care sa ii aduca satisfactia sufleteasca., urmand cursurile unei a doua facultati ori de perfectionare in domeniul agreat de el. Nu este deloc surprinzator daca veti intalni arhitecti care au diploma si in Drept, ori jurnalisti absolventi si ai unei Facultati de Medicina. Important este ca profeseaza cu placere, nu sunt stresati de job-ul ales, nu se plang permanent iar serviciul nu este un calvar.
Desi nu in exclusivitate, aptitudinile favorizeaza obtinerea succesului profesional. Insa, ele sunt cerinte obligatorii in exercitarea profesiei. Copilul poate urma cursuri de pian ori de chimie, ani de-a randul dar progresul este minim, neexistand acea inzestrare necesara pentru unul din aceste domenii.
Inchei prin a va indemna sa reflectati ceva mai mult atunci cand hotarati viitorul profesional al copilului, cereti-i parerea, analizati avantajele si dezavantajele unei decizii impreuna, ajungand la un ,,compromis” satisfacator pentru ambele ,,parti”.
