De cate ori ne intalnim cu o cunostinta, conversatia cea mai des folosita este de genul: Ce faci? / Bine. Replici aproape formale, care nu spun nimic despre ce facem sau ce simtim cu adevarat in acele clipe. Nevoia de a ne exprima insa trairile reale exista.
Nu te-ai “detensionat” niciodata emotional in fata unei persoane apropiate, fara a astepta rezolvarea conflictului, ci doar din dorinta de a fi ascultat?
Acelasi fenomen are loc si in cazul trairilor afective pozitive. Simtim nevoia sa ne manifestam bucuria reusitei unui examen, fericirea casatoriei unei rude, implinirea sufleteasca a unei mame cand are copiii realizati si multe alte evenimente din experienta proprie sau a altora, dar care implicit ne-au facut sa reactionam afectiv.
In viata, trecem prin sentimente extrem de diverse. Limba romana are o multitudine de cuvinte care definesc starile afective ale fiecarei persoane. Imagineaza-ti ca esti in fata unei cutii cu acuarele si ai posibilitatea sa combini culorile in zeci de variante, obtinand diverse nuante. Acelasi lucru poti face si cu sentimentele, emotiile, pasiunile si convingerile personale. Le poti nuanta si exprima si verbal.
In functie de realizarea sau nerealizarea propriilor noastre nevoi si dorinte, putem fi bucurosi, tristi, maniosi, tematori, incitati, raniti, suparati, fericiti sau revigorati.
Manifestarea reala a sentimentelor are loc in special in familie sau fata de persoane foarte apropiate.
Te-ai gandit vreodata sa le povestesti un moment important din viata ta, dar folosindu-te de cuvinte si expresii ca cele din exemplul de mai jos?
,,Astazi am fost anuntat(a) ca voi fi avansat(a)! Am fost animat(a) de anunt, fermecat(a) de ceea ce va urma, fascinat(a) de noua provocare, captivat(a) de noile responsabilitati, victorios/victorioasa si impacat(a) cu propriile mele sperante concretizate, care imi ofera o vitalitate debordanta si ma fac sa ma simt cutezator/cutezatoare”
Exprimarea si nuantarea sentimentelor influenteaza capacitatea de adaptarea a fiecaruia la mediu, la cerintele externe si interne.
Asadar, obisnuieste-ti copiii si obisnuieste-te pe tine sa folositi intreaga paleta a sentimentelor, o modalitate de a intelege in profunzime propriile emotii, care stimuleaza si energizeaza comportamentul.
Nu este de ajuns doar sa spui Sunt suparat(a) pe tine!. Este nevoie sa si elucidezi motivul supararii si sa incerci sa depasesti „obstacolul”, prin constientizarea sentimentelor:
“Sunt indignat(a) pentru ca nu m-ai sunat, am fost ofensat(a) de cuvintele tale, iritat(a) ca nu mi le-ai spus in fata, furios/furioasa si deznadajduit(a) ca am ajuns in aceasta situatie. De aceea, toata ziua am fost incordat(a), posac(a), amarat(a), necajit(a) si ursuz(a). Nu mi-a placut aceasta stare si imi doresc nu mai trec prin asemenea momente.”
Astfel, am depasit supararea si ne-am indreptat atentia catre sentimente si emotii pozitive: cutezatori, hotarati si increzatori, insetati de comunicare si schimbare.
Exemplele pot continua. Nu este nevoie sa fii un specialist pentru a intelege ceea ce simte persoana de langa tine sau pentru a-ti pune in valoare sentimentele. Important este sa stim sa ascultam si, la randul nostru, sa ne destainuim.
In loc de Ce faci?, poti intreba, de pilda, Cum te simti astazi? Cu siguranta vei surprinde interlocutorul si o vei “obliga” sa se destainuie, macar partial, ceea ce nu poate decat sa-i faca bine.
Unul din rolurile expresiilor emotionale este acela de diminuare sau accentuare a trairii afective (plangem pentru a ne descarca de tensiunea negativa indusa de un moment trist sau pentru a ne incarca afectiv, plangand de bucurie).
Tu cum te-ai simtit citind articolul?
Autor articol: Cati Calin, trainer si consultant in comunicare relationala la Centrul AmaneSer / facebook / amaneser@amaneser.ro / 021/327.54.45 / 0723.396.368
