Stim ca toamna vremea se raceste, copacii incep sa-si piarda frunzele, iar pasarile pleaca spre tarile calde. E adevarat, asa se intampla, dar asta e doar o parte din poveste.
Livia Gyongyosi, membru SOR Bucuresti si voluntar SOR, ne-a povestit o multime de lucruri despre toamna si migratia pasarilor pe care un iubitor de natura se va bucura sa le descopere.
Nu toate pasarile sunt migratoare.
Zeci de feluri de pasari de la noi raman pe loc, pentru ca reusesc sa se adapteze schimbarii de meniu: cat tine iarna, in loc de insecte mananca fructe uscate si seminte. Nu frigul este cel care le face pe pasari sa calatoreasca dintr-un loc in altul, ci lipsa mancarii – tantarii, mustele, libelulele etc.
Pitigoiul mare, pitigoiul albastru, ticleanul nu iau vacanta, in schimb sunt „abonati” toata iarna la hranitorile puse de oameni la fereastra, in gradina casei sau prin parcurile din orase. Semintele de floarea-soarelui, crude, nesarate, sunt preferatele lor. Painea, biscuitii, covrigii, floricelele de porumb sau pufarinele le fac rau si ii pot imbolnavi grav.
Pentru unele specii de pasari, Romania e o tara calda.
Pare greu de crezut, dar sunt pasari pentru care iernile din tara noastra sunt floare la ureche. Cufundarul polar, cufundarul mic, gasca cu gat rosu, cinteza de iarna sunt toate specii care vin din nordul Europei ca sa-si petreaca anotimpul rece pe lacurile si in padurile de la noi.
Si pasarile, nu doar avioanele, fac zboruri cu escala.
In drumul spre tarile mai calde decat cea in care au cuibarit, pasarile se opresc pe drum. Se odihnesc si mananca pe saturate, ca sa aiba destula energie pentru restul calatoriei. Asa ca toamna si primavara poti sa vezi pasari care nici nu cuibaresc, nici nu ierneaza la noi in tara: culicul mare, batausul, uliganul pescar, fluierarul negru, ploierul argintiu, codobatura cu cap galben si altele. Daca nu ai inca un determinator de pasari, cauta-le pe net, ca sa vezi cum arata si sa le poti recunoaste daca le intalnesti.
Migratia de toamna incepe, de fapt, vara.
Unele pasari isi incep calatoria inca de la mijlocul lunii august. Drumul e lung si pasarile au nevoie sa faca pauze ca sa manance si sa se odihneasca.
Daca locuiesti in Bucuresti, de exemplu, vei putea observa ca in fiecare an, la mijlocul lui august, in parcuri apar brusc o multime de muscari mici. Timp de 2-3 saptamani, par sa fie peste tot – ii auzi caraind din tufis in tufis si-i vezi cautandu-si hrana topaind si zburand rapid prin frunzis. Apoi parcul se linisteste, la fel de brusc, si pana in primavara nici vorba sa-i mai vezi pe la noi. De ce? Pentru ca in Bucuresti sunt doar in trecere. Vin primavara sa-si faca la noi cuibul, in zonele de deal, iar dupa ce si-au crescut puii isi iau zborul spre locurile de iernat din vestul Asiei.
Multe pasari, cum sunt pitulicile, muscarii, grangurii sau sturzii calatoresc noaptea, ca sa fie mai ferite de atacurile pasarilor de prada. Tot noaptea aerul este mai rece si mai linistit, asa ca zborul e mai putin obositor. Din pacate, luminile lasate aprinse in cladirile inalte, cu pereti din sticla, le deruteaza si le fac uneori sa se ciocneasca de geamuri. Ca sa le protejeze, oamenii au inceput sa renunte la o parte dintre aceste lumini. Viata calatorilor cu aripi e mai importanta decat spectacolul unei cladiri frumos luminate. Tocmai de aceea, in unele tari se organizeaza, in fiecare an, cel putin un eveniment al „Noptii luminilor stinse”, pentru a veni in ajutorul pasarilor aflate in migratie.
