Daca esti in cautarea unui joc nou pe care sa-l incerci in vacanta de vara, o sa-ti placa cu siguranta propunerea noastra si a prietenilor de la Societatea Ornitologica Romana (SOR), care deruleaza diverse activitati de studiere si protectie a pasarilor.
Jocul se numeste „Ce pasare e aceea?” si poate fi jucat in orice anotimp, in calatorii sau in plimbarile prin parc, in drum spre scoala, la cumparaturi, in drum spre munte, spre mare sau la bunici.
Este un joc amuzant pe care copiii il pot juca singuri, cu parintii, cu fratii si surorile mai mici sau mai mari. In plus, e un joc ce antreneaza foarte bine memoria si pentru care nu ai nevoie de recuzita.
Ca sa dai start jocului e de ajuns sa-ti indrepti ochii pe fereastra masinii, a trenului sau, daca mergi pe jos, catre cer si catre frunzisul copacilor pe langa care treci.
Jocul observarii pasarilor are o multime de extensii, in functie de locurile prin care calatoresti. Poti sa observi, pentru inceput, vrabia de casa, mierla, cotofana, gugustiucul si cioara griva – acestea fiind speciile de pasari pe care le poti vedea cu usurinta, chiar daca stai la bloc. Poti continua apoi jocul observand pitigoiul mare si pe cel albastru, ciocanitoarea de gradini si ghionoaia verde, grangurul, randunica si drepneaua neagra.
Pe masura ce-ti antrenezi curiozitatea fata de lumea pasarilor vei putea ajunge sa recunosti tot mai multe pasari, pana cand vei descoperi toate cele aproximativ 400 de specii de pasari pe care le poti intalni in Romania. Te pot ajuta, in acest sens, un determinator, adica o carte cu poze si instructiuni despre diferite specii de pasari, dar si alti iubitori de natura.
Cum arata o tura de joc „Ce pasare e aceea?”
Hai sa ne imaginam cum ar arata o tura de joc, daca ai merge cu trenul de la Bucuresti la Constanta.
- Fazan!
O pasare maronie, cam cat o gaina. Are o coada lunga-lunga si ascutita, iar masculul are un cap colorat in verzui, violet si rosu. Zboara greoi, deasupra campurilor, de parca abia ar astepta sa se aseze din nou printre ierburile si tufisurile in care ii place sa se ascunda.
- Barza!
Barza are un gat lung, pe care nu si-l pliaza in zbor, si un cioc rosu, ascutit ca un pumnal. Nu o deranjeaza sa calce prin cate o baltoaca, penele ei albe si negre nu se uda, pentru ca pasarea s-a cocotat sus, pe picioroange. Daca ai noroc, o sa o vezi hapaind cate un serpisor sau vreo broasca mai neatenta. Cand o vezi sus pe cer, planand cu aripile ei largi si usor curbate la varfuri, seamana cu o parapanta. Uneori isi face cuibul chiar pe unul dintre vechii stalpi de electricitate din gara si daca trenul sta mai mult acolo, poti sa o studiezi in voie.
- Starc cenusiu!
Este cel mai mare starc de la noi si din Europa. Cand trenul trece pe langa vreun rau, un lac sau o balta mai intinsa, fii atent la ramurile aplecate deasupra apei si la marginea stufului – acolo poti sa vezi starcul cenusiu cum sta foarte atent, cu gatul lui lung si subtire, si urmareste ce se intampla in apa. Nu are undita, dar e un pescar foarte bun. Ca sa prinda pesti si broaste, isi pliaza gatul ca pe un arc, iar ciocul sau lung si ascutit, ca al berzei, se repede cu viteza catre prada.
- Pupaza!
Cand isi ia zborul de pe drumul de pamant de la marginea lanului de grau, n-apuci sa vezi decat ceva ce seamana cu un fluture gigant: maro roscat deschis si negru, cu pete albe. Aripile late si rotunjite sunt cele care o fac sa semene cu un fluture. Creasta de pene si-o tine stransa, dar o sa si-o infoaie cand aterizeaza, asa ca incearca sa urmaresti pasarea in timp ce zboara. Daca iti spun ca sta destul de mult pe pamant si pajisti si ca ii plac insectele si viermisorii, ghicesti pentru ce are nevoie de un cioc lung, subtire si curbat in jos, ca un ac de plapuma?
- Sfrancioc rosiatic!
L-ai vazut cum sta pe o ramura a tufei de maces si asteapta cuminte sa apara ceva de mancare? E doar putin mai mare decat o vrabie, iar masculul are spatele maro roscat si burta rozaliu-deschis, capul gri-albastrui si o masca neagra, de bandit, pe ochi. Are un cioc cu varful ascutit, curbat in jos, ca un rapitor, iar in latina i se spune „macelarul”.
- Ciocarlan!
Nu, nu este sotul ciocarliei. Este alta specie de pasare, tot dintre cele micute si cu penele colorate discret in maro, bej si alburiu. Ciocarlanul insa poarta cu mandrie un mot pe cap, o creasta usor triunghiulara dupa care il vei deosebi usor de alte feluri de pasari. Ai putea sa-l vezi pe peronul unei gari, pe asfalt, sau pe unul dintre drumurile de tara care marginesc lanurile de grau.
- Dumbraveanca!
Pe ea sigur o vei tine minte, pentru ca este una dintre cele mai colorate pasari din tara noastra. Ne viziteaza vara, iar toamna pleaca sa ierneze in locuri cu clima mai blanda. stii de ce? Pentru ca e o pasare care se hraneste cu insecte si daca ar ramane peste iarna, cand la noi e frig, nu ar mai avea destule surse de hrana. Nu doar pe tine te-au impresionat penele ei albastru-turcoaz si maro-roscat. Albrecht Dürer, un artist care a trait acum 500 de ani, a observat-o si i-a pictat una dintre aripi.
- Codobatura galbena!
Culoarea galben-aprins a penelor de pe piept o fac usor de observat. Dar e o pasare mica, asa ca trebuie sa fii pe faza ca sa nu o ratezi, cand te deplasezi cu viteza. Hrana pe care se bazeaza sunt tot insectele, asa ca si pe ea o poti vedea doar in lunile calde ale anului. Numele ei vine de la obiceiul de a-si balansa coada imediat ce aterizeaza. Fii atent la gardurile si scaietii de pe care supravegheaza oferta de musculite pe care le poate apoi vana.
- Vanturel rosu!
O sa-l vezi des si nu doar in afara orasului. Tine minte un lucru important: este o pasare care zboara pe loc. Este un rapitor de zi, ca si sorecarul, dar metoda lui de vanatoare include zborul stationar. Se ridica nu foarte sus si se asaza impotriva vantului. Ca sa ramana in aer, bate intruna din aripi. Dar nu inainteaza deloc. Se uita atent la ce se intampla pe pamant si prin iarba. Plonjeaza – hat! A prins cu ghearele lui ascutite un soarece sau o soparla si acopera prada cu aripile, ca o pelerina. isi ia apoi zborul spre un loc mai ferit, unde sa ia masa.
Jocul cu pasari e si mai interesant daca iei cu tine un pix si un carnetel, in care notezi si sa descrii ce ai vazut pe drum (si de cate ori ai vazut diverse specii de pasari). In felul acesta, la finalul anului o sa poti face o lista cu toate speciile de pasari pe care le-ai intalnit.
Autor articol: Livia Gyongyosi, iubitoare de pasari si voluntar in cadrul SOR.