Nu stiu voi cum sunteti, dar eu ca mama, ma descurc greu sa ii explic fetitei mele de 7 ani de ce toata lumea observa faptele rele si nimeni nu lauda prea mult faptele bune.
Am simtit pe pielea mea cum consum mult mai multa energie sa semnalez greseala si sa o scot in fata (ca sa fie corectata) si nu ajung niciodata sa fac mai mult decat sa zic un bravo la un gest frumos. Si stii ce? Fetita mea merita zilnic mai mult decat BRAVO. Merita ca cineva sa ii puna in cuvinte intentiile bune, pe care uneori nu are puterea sa le duca la capat singura, dar le incepe. Merita si sa-i fiu alaturi, cand invata sa fie generoasa, impartind din preaplinul jucariilor ei, cu cei mai putin norocosi. Are nevoie si sa-i dau idei de fapte bune, pentru ca ea inca invata diferenta intre bine si rau. Si o face experimentand zi de zi, fiind atenta la efectul faptelor ei. Dar, mai ales, merita sa ma vada facand fapte bune. Caci stim cu totii ca, in meseria de parinte, faptele conteaza si nu vorbele.
Toti copiii merita sa auda mai mult decat BRAVO cand fac o fapta buna. Oare putem sa ne schimbam atitudinea si sa ne concentram mai mult pe faptele bune, pe partea plina a paharului? Eu zic ca putem.
Altfel, imi este teama ca, daca nu aratam mai multa frumusete copiilor, ei vor crede ca nu pot face nimic bun in viata lor.
Pentru a face mai usor aceasta schimbare, iti propun un joc simplu. In fiecare seara, inainte de culcare, intreaba-te: Ce fapta buna am facut azi? Daca iti vine in cap ceva frumos, propune-ti sa repeti acel gest sau chiar sa faci mai mult a doua zi. Daca nu iti amintesti nimic, gandeste-te ce poti face a doua zi, ca sa bucuri pe cineva de langa tine.
Autor articol: Mama Iniei
