Am sustinut intotdeauna ca o femeie nu ar trebui sa se casa¬toreasca cu un barbat pe care nu il crede capabil sa inoate printre rechini pentru a-i aduce o limonada.
De asemenea, un barbat nu ar trebui sa se casatoreasca cu o femeie care nu are un simt al umorului si rabdare in legatura cu „treburile barbatesti“. Din pacate, foarte multi oameni sunt victimele mentalitatii „casatorit, dar fara obligatii“ si nu sunt deloc incantati:
«Dreptul meu de a iesi noaptea cu prietenii in timp ce tu esti insarcinata este mai important decat sentimentele si nevoile tale». Doamne, era ultimul lucru pe care imi doream sa il aud pe vremea aceea, cand stateam treaza toata noaptea, asteptandu-l pe «tata» sa vina acasa. Am invatat o lectie importanta: un om care te iubeste va sta seara cu tine si va veti uita impreuna la filme, chiar daca tu motai mai tot timpul. Acest «tata» a disparut la sase luni dupa nasterea fiului nostru… probabil ca era important sa isi continue iesirile cu baietii.“
Casnicia
Casnicia este vazuta acum ca fiind, in cel mai bun caz, o promisiune fragila. Tinerii cu care vorbesc se tem de „angajamente“ pentru ca au vazut prea putine astfel de lucruri la parintii si colegii lor de generatie. Cum ne putem astepta din partea tinerilor sa isi daruiasca inima si sa fie dispusi sa iubeasca si sa aiba incredere, daca propriile vieti le-au fost traumatizate, uneori prin repetate pierderi ale uniunii familiei si a stabilitatii, pentru ca parintii lor se casatoresc, divorteaza, se cupleaza, merg mai departe la nesfarsit?
Prin urmare, acesti tineri speriati, dar singuri, care au dorinte, nevoi si chiar sperante, ajung si ei sa se cupleze. Contrar spe¬rantei lor de a-si gasi partenerul potrivit in aceasta perioada de proba, statisticile ne arata ca depresiile, anxietatea, infidelitatea si violenta in relatiile maritale sau nemaritale ating cote ridicate; in timp, numarul despartirilor este in crestere. Din nefericire, prea multi copii se nasc in astfel de relatii fragile, copii care vor suferi alaturi de parintii lor din cauza pierderilor si despartirilor.
In trecut, ascultatorii mei de radio ajungeau sa se gandeasca la divort in urma unor suferinte teribile provocate de alcoolism, violenta sau legaturi extraconjugale. In zilele noastre, divorturile par a fi provocate de un simt al dreptului la bucu¬rie si satisfactie in orice chip.
Cea mai surprinzatoare tendinta actuala este aceea de a privi mariajul ca fiind arareori idealul spre care tind stradaniile cuiva. Cateva femei, de exemplu, m-au sunat in timpul emisiunii pentru a se plange ca sotii lor sunt „dominatori“, deoarece nu sareau in sus de bucurie atunci cand ele aveau ocazia sa plece din tara cateva luni sau ani de zile pentru a face un curs sau un stagiu, sau pentru a profita de „ocazia unica intr-o viata de om“ oferita de o slujba. Poftim?
Un alt exemplu de ascultatori care si-au exprimat clar intentia de a nu lasa mariajul sa le stea in calea realizarilor personale este cel al barbatului care se intreaba daca este in ¬regula sa isi lase copilul de cateva luni in grija unor rude timp de un an si jumatatea sau doi, pentru ca parintii copilului sa se poata ocupa in continuare de carierele lor profesionale. Poftim?
Pe vremuri, casatoria presupunea ca doi oameni intelegeau in cele din urma ca cea mai de pret realizare in viata insemna sa faci parte din ceva mai puternic decat propria persoana: familia si copiii. Astazi, casnicia inseamna sa ai pe cineva alaturi, atata vreme cat te simti bine in aceasta situatie, in timp ce tu iti vezi linistit de viata ta. Aceasta este o forma pura de egoism.
Ce se intampla cand avem si copiii ?
[page]
Copiii
Statutul de parinte este unul dintre cei mai buni profesori pentru a invata ce sunt generozitatea, altruismul, devotamentul, menirea, compasiunea sau dragostea. Vietile celor mai multi dintre noi devin mai serioase si mai pline de inteles atunci cand devenim responsabili pentru altii.
Pana si acest aspect a fost contracarat de o societate orientata catre elementele „eu“, „cariera“ si „realizare“, care falsifica realitatea (din cauza unor anumite grupuri cu preocupari sociologice si psihologice) pentru a-i convinge pe parinti ca fiii si fiicele lor nu au nevoie decat ca parintii sa castige bani si sa fie fericiti. Crese, gradinite si bone cu norma intreaga, cu program de seara, cu program pentru caz de boala, cu program de vacanta sau orice altfel de program sunt considerate o binecuvantare pentru libertatea individuala a adultilor. Ba chiar au exis¬tat „studii“ care sustineau ca mamele casnice au un efect negativ asupra dezvoltarii copiilor pe plan intelectual si social. Pana unde poate merge josnicia unui curent pentru a-si justifica existenta? Evident, pana foarte departe.
Responsabilitatea pentru casnicie si participarea in cadrul ei, sexul conjugal si educatia copiilor reprezinta modul in care un individ traieste nu numai pentru altii, ci si pentru viitorul altor indivizi si al omenirii. Aceasta atitudine este, cu siguranta, opusul narcisismului, dorintei de placere, realizari si satisfactii imediate, care predomina in zilele noastre.
Fragment din cartea 10 motive stupide care distrug un cuplu, de dr. Laura Schlessinger, editura Curtea Veche.
