O discutie intre parinte si copil pe tema sexualitatii a fost de cele mai multe ori considerata tabu. Astazi, aceasta discutie exista insa poate prea tarziu, cand copilul este deja adolescent. Este foarte bine sa stim de la ce varsta este indicat sa-i vorbim copilului despre sexualitate.
Interviu realizat cu psiholog Diana Tudose in cadrul emisiunii „Meditatii pentru parinti”
realizata de Adriana Titieni
A: Este o discutie care pe mine ma intereseaza foarte tare, pentru ca am citit diverse lucruri pe aceasta tema. Atat fetita, cat si baiatul meu se aproprie de perioada aceea cand va trebui sa ma asez la masa, ochi in ochi si sa-i povestesc cel putin fetitei, lucruri pe care cu siguranta nimeni nu le poate povesti fara sa simta macar o usoara jena. Sunt parinti care sunt terorizati de discutia aceasta.
I: Sunt terorizati de-a dreptul de discutia aceea si cauta tot felul de metafore, sau filme sau dau copiilor materiale sa citeasca, orice pentru a evita discutia aceea, in care utilizam cuvinte foarte urate, legate de diferitele parti ale corpului nostru. Sunt tabu-urile in care noi am fost crescuti, dar tabu-uri in care ii crestem involuntar, inconstient si pe copii nostri. Eu le-as invita si pe mamici, atunci cand au jena, rusine, frica, groaza legata de acea discutie, sa se gandeasca la acele momente din viata lor, 12,13,14 ani, cand si-ar fi dorit atat de mult sa afle lucrurile astea de la mama.
Pentru ca foarte multe dintre tinerele mamici de astazi nu au aflat de la mama lucruri despre propriul corp, despre menstruatie, sexualitate si procreatie. Imi aduc aminte ca ne era frica la 16ani sa ne pupam pentru ca nu stiam daca vom face sau nu un copil dupa asta.
A: De la ce varsta trebuie sa incepem aceasta discutie ?
I: Este mai bine sa incepem discutia mai devreme. Daca sunt mai mari, copiii se amuza de aceste lucruri sau devin si ei stangaci, pentru ca in momentul in care mama si tata nu se simt bine vorbind despre un lucru cu mine, atunci nici eu nu am cum sa ma simt bine si probabil ca o sa-i spun superior si zeflemist, asa cum ar spune orice adolescent: stii ceva ? eu stiu deja lucrurile astea, asa ca lasa… lasa…ceea ce poate sa fie adevarat, in sensul ca ei pot avea informatii din nenumarate surse, ramane problema corectitudinii acelor informatii. Sunt destul de multe surse reale, autentice, corecte, la indemana copilului, dar ei primesc informatia tehnica. Nici o revista, nici un site, nu te va pregati emotional pentru tot ce inseamna asumarea sexualitatii tale. Revolutia hormonala care ne prinde la varste de 12,13 ani total nepregatiti, neavand nici cea mai vaga idee in legatura cu ce urmeaza sa se intample, este destul de confuza pentru un copil, inca preadolescent. Dragi parinti, corpul lui se schimba si asta aduce o schimbare fundamentala in viziunea lui despre sine, despre viata si relatiile cu oamenii, pentru ca brusc, colegii nu mai sunt doar colegi ci devin fete sau baieti. Prezenta unei fete sau a unui baiat langa mine, ca adolescent de 13,14 ani poate sa aiba brusc cu totul si cu totul alte valente.
A: Cam cand ar trebui sa fie prima discutie si pana unde trebuie sa mearga ea?
I: Cand copilul are in bagajul lui de dezvoltare cuvinte si intelegerea acestora deja suntem pregatiti pentru a purta o prima discutie pe tema sexualitatii. Dragi parinti de copii micuti de 2,3 ani, cu siguranta ati observat o curiozitate destul de puternica a copilului nu doar fata de propriul corp, ci si de corpul dumneavoastra, mai ales in momentul in care copilul are acces la nuditatea parintilor.
Deci, in momentul in care copilul meu are un nivel de intelegere, pot sa-l invat pe un copil de 2,3 ani partile corpului. Nu cred ca-l invatam toate partile corpului sau in momentul in care ajungem la acele parti folositi tot felul de metafore, cand ar fi foarte corect sa numim acele pariti cu numele lor gasit in DEX. Deci, este prima lectie legata de sexualitate. Sa invatam anatomia corpului, asa cum este ea.
Legendele de genul: copiii vin cu barza, adusi de albinute, sau alte lucruiri de acest gen trebuie excluse. Foarte multi copii au curiozitati, nevoia de a cunoste de unde au venit ei. Este un lucru care are legatura cu cunoasterea de sine, construirea identitatii de sine, dezvoltarea reperelor de stabilitate si apartenenta la o familie. Este foarte frumos sa spun ca mami si tati s-au iubit atat de mult incat din iubirea lor ai aparut tu, dar asta din punct de vedere cognitiv, ca proces de cunoastere este o mare confuzie si o mare gaura neagra pentru copil, care nu poate sa conceapa ca din multa iubire apare o fiinta concreta. Procesul tehnologic trebuie explicat, pastrand nivelul de intelegere al copilului dar oferind informatii corecte.
A: Exista si aceasta incapacitate a copilului de a crede o anumita situatie. Eu imi amintesc cat de tare m-am uimit atunci cand am aflat, pentru ca am avut senzatia ca cineva ma minte.
I: As vrea sa fac apel la amintirile parintilor care ne asculta si as vrea sa se duca cu gandul la orele de anatomie din clasele a-VI-, a-V-a, cand se ajunge la predarea reproducerii, moment in care eu o sa va relatez propria mea experienta: avem o profesoara atat de daramata de tabu incat a predat lectia intr-o ora feteleor si in alta baietilor. Nu stiu ce s-a intamplat la baieti, dar la noi a fost o chicoteala si in acelasi timp ne era si rusine si cred ca am iesit de la acea ora cu obrajii rosii. Imi aduc aminte clar disconfortul profesoarei in momentul in care ne preda acest lucru dar nu este normal. Mentinand acest mesaj de interdictie asupra acestui subiect nu face decat sa-i sporeasca copilului curiozitatea, si mai mult, sa-i transmita mesajul ca acolo este ceva rau, si nu e bine pentru dezvoltarea sa ulterioara. Ne nastem si fiinte sexuale, ne nastem fiinte care comunica, care au niste activitati motorii si avem si aceasta parte a corpului nostru, sexualitate, care in momentul cand mai crestem se leaga foarte mult de emotiile noastre si de sentimentul implinirii noatre in viata. O relatie sexuala este fundamentala pentru o relatie de cuplu sanatoasa, asa cum gandesc cei doi acea relatie sexuala, dar primul pas este sa vorbeasca despre asta.
In librarii sunt foarte multe ghiduri, carticele, atlasuri care va ajuta sa vorbiti cu copilul despre sexualitate pe limba lui, oferind in acelasi timp informatii corecte. Faceti apel la documentare in care e prezentat procesul tehnologic la animale, pentru ca va fi foarte usor sa spuneti ca la fel se intampla si la om. A vorbi cu copilul nostru despre sexualitate nu inseamna a-i perverti inocenta, e ca si cum am vorbi despre o durere de urechi.
Regulile legate de intimitate trebuie dezvoltate, insa fara a dezvolta rusinea si jena legate de corpul nostru, pentru ca foarte multi parinti cand isi vad copii punand mana in anumite parti ale corpului spun “vai, ce rusine!”. Sunt fetite de 2-3 ani care isi ridica rochitele sau fustitele, involuntar, si mama spune ”e rusine!”. Nu mi se pare benefic pentru dezvoltarea copilului sa asociem sexualitatea noastra, corporalitatea nostra cu sentimente ca jena si rusinea. Sunt niste reguli sociale care ne obliga sau fac dezirabila intimitatea in spatiul public, asta este altceva, este dreptul meu de a nu ma expune privirilor celorlati. Jena si rusinea inseamna pentru copil si sentiment de vinovatie, ori nu vreau sa-mi fac copilul sa se simta vinovat pentru ceva ce Dumnezeu ne-a dat tuturor, ceva ce face parte din corpul nostru, ca emotiile noastre sau ca oricare din partile corpului nostru.
