Avortul spontan reprezinta expulzia produsului de conceptie fara interventie medicala sau mecanica inainte de termenul de viabilitate al fatului, adica inainte de 22 de saptamani de gestatie.
Acest accident al reproducerii apare in 15% din sarcinile recunoscute clinic, riscul crescand proportional cu varsta materna, varsta paterna avansata, unele particularitati rasiale, avansarea varstei sarcinii si istoric de pierderea spontana a sarcinii.
Anomaliile cromozomiale reprezinta cea mai frecventa cauza de avort in primul trimestru, cu o frecventa de 60%, dar mai intra in discutie si afectiunile materne, constand in anomaliile anatomice sau inflamatorii ale uterului si anexelor, precum si boli genetice cum ar fi cele infectioase, endocrine, dereglarea imunitatii, sindromul antifosfolipidic. Ar mai fi de mentionat intoxicatiile aparute in primele saptamani ale graviditatii, carentele alimentare si traumatismele. Nu in ultimul rand ar trebui amintiti factorii psihogeni – stresul si nervozitatea excesiva – care actioneaza ca niste mecanisme declansatoare pe fondul maladiilor preexistente de care am vorbit.
Simptomatologia este variata, depinzand in mare masura de varsta gestationala si mai ales de starea mamei si a produsului de conceptie. De regula apar dureri colicative de intensitate variabila in abdomenul inferior cu iradiere in spate si sangerari uterine – cu cheaguri sau fragmente tisulare apartinand fatului. In fata acestui tablou clinic, gravida trebuie sa se prezinte urgent la un serviciu de ginecologie, unde se vor efectua in primul rand examen clinic si ultrasonografic – pentru a stabili daca avortul este complet sau au ramas fragmente embrionare care pot provoca diferite complicatii. Ulterior se pot face o serie de investigatii suplimentare in scopul detectarii si prevenirii cauzelor care au determinat producerea avortului.
Astfel, succesiunea investigatiilor in avortul spontan este :
• istoric si examen clinic detaliat;
• evaluarea cromozomiala a cuplului;
• biopsie endometriala pentru a exclude defectul de faza luteala;
• teste de functie tiroidiana si screening pentru diabetul zaharat la femeie;
• culturi cervicale pentru Ureaplasma urealyticum;
• histerosalpingografie sau histeroscopie pentru evaluarea cavitatii uterine;
• test de screening pentru lupus si anticorpi anti-cardio.
In functie de rezultatul acestor teste, medicul se va orienta asupra cauzelor avortului si, prin tratament corespunzator, va ajuta pacienta sa previna acest esec reproductiv atat de traumatizant pentru o femeie.
