Autismul este o afectiune neuro-comportamentala care afecteaza grav capacitatea de comunicare si interactiune sociala si care se manifesta din primii trei ani de viata.
Gravitatea fenomenului, raspandirea sa din ce in ce mai mare, dar si importanta unui diagnostic corect si precoce in evolutia ulterioara a copilului sunt marcate prin declararea zilei de 2 aprilie drept Ziua Internationala de Constientizare a Autismului. In multe tari, manifestarile dedicate acestui fenomen vor continua insa intreaga luna.
Incidenta afectiunii este in crestere mai ales in ultimii 20 de ani (lucru probabil datorat si progreselor diagnostice). Nu se cunoaste etiologia bolii, fiind implicati factori genetici, toxici sau infectiosi (cel mai frecvent a fost constatata infectia cu rubeola a mamei in timpul sarcinii). In ciuda speculatiilor nu a fost demonstrata nici o legatura intre vaccinare si autism. Este cert insa ca maladia afecteaza de 3-4 ori mai frecvent baietii decat fetele si ca exista o tendinta de aglomerare familiala a cazurilor de imbolnavire.
Boala este descoperita foarte devreme in copilarie, de regula in primii trei ani de viata. Uneori este evidenta de la inceput, alteori copilul se dezvolta normal in primii doi ani, pentru ca apoi sa se produca o involutie dramatica. Tulburarile vizeaza limbajul, interactiunea cu cei din jur si comportamentul. Astfel, copilul nu raspunde cand este strigat pe nume si pare ca nu aude ce i se spune, desi testele auditive sunt normale. El evita sa ii priveasca in ochi pe cei din jur. Spre deosebire de ceilalti copii, care in jurul varstei de 1 an pot indica cu aratatorul, la distanta, un obiect care ii intereseaza, copiii cu autism arata obiectul care ii preocupa doar atingandu-l. Ei au dificultati in a intelege sentimentele si intentiile celor din jur si nu doresc sa primeasca afectiune sau sa fie afectuosi cu cei din jur.
Copiii cu autism fie vorbesc tarziu, dupa doi ani, fie incep sa vorbeasca normal, formand cuvinte si propozitii, dar dupa un timp isi pierd aceasta capacitate. In final cam 40% dintre ei nu vorbesc deloc. Tonul si ritmul vorbirii este de asemenea anormal. Copiii repeta cuvinte, fraze, dar nu initiaza o conversatie, o continua cu greutate si nu discuta decat despre ceea ce ii intereseaza. Nu doresc sa se joace cu alti copii sau uneori nu stiu cum sa o faca, preferand sa se joace singuri, sa se retraga intr-o lume interioara. Ei repeta obsesiv unele miscari (rostogolire, invartire, clatinatul capului, batai din palme) sau unele gesturi ciudate. Se obisnuiesc cu o anumita rutina, dezvolta chiar ritualuri si se opun la cea mai mica schimbare.
Prezinta o perceptie anormala, sunt foarte sensibili la lumina, sunete, atingere, dar pot avea o rezistenta uimitoare la durere, de multe ori parintii nerealizand ca acestia sufera de ceva decat cand observa semne de ranire. Ei sunt fascinati de anumite obiecte si interesati de cele mai multe ori doar de anumite detalii ale acestora. Majoritatea copiilor prezinta tulburari de somn. Uneori au o inteligenta normala, alteori un retard mintal usor sau marcat, dar multi dintre ei prezinta aptitudini deosebite in domeniul matematicii, desenului, muzicii.
Cu cat boala este descoperita mai devreme si terapia initiata precoce, cu atat copilul are sanse mai mari de dezvoltare normala. Diagnosticul este pus intotdeauna de un specialist, dar primele manifestari sunt descoperite de parinti sau de medicul de familie, asa ca nu ezitati sa ii impartasiti acestuia orice anomalie pe care o observati. Nu exista un tratament specific, ci mai multe tipuri de terapii – comportamentala, de comunicare sau educationala, care trebuie aplicate de specialisti.
Sursa: Jurnalul National
