Andi, un copil-problema

O sa va descriu rezolvarea unei probleme comportamentale intalnita la un baietel de gradinita, cu speranta ca articolul de fata sa ajute si alti parinti si educatori aflati in situatii similare.
Andi este un baietel de 5 ani si jumatate si este in grupa mare. A fost dat afara din mai multe gradinite, din diverse motive: nu era atent, deranja orele, cateodata era violent cu colegii, arunca cu diverse obiecte prin clasa, nu comunica cu educatoarea, neluand-o in seama. Copilul provine dintr-o familie instarita, respectuoasa, nu ii lipsesc jucariile, cartile, televizorul in camera lui si multe altele. Are un fratior mai mic, de doi ani.
Mi-am rezervat cateva zile sa il observ pe baiat in sala de clasa, la lectii, la joaca si la masa, dupa care am discutat cu el intre patru ochi. Andi era un copil foarte inteligent, cu diverse preocupari, in special interesat de activitati care-i puneau in valoare ingeniozitatea, gandirea abstracta, spiritul de observatie si perspicacitatea. Alaturi de aceste trasaturi pozitive, mai avea o imaginatie bogata si o exprimare frumoasa si corecta. Temperamentul lui era exteriorizat, energic, usor adaptabil, avand tendinta de a-i domina pe ceilalti.
In urma analizei desenului sau cu tema “Familia mea”, am inteles ca era nemultumit si suferea puternic. Acasa, Andi se simtea dat la o parte, atentia parintilor fiind indreptata catre fratiorul lui de doi ani, care, fiind mai mic, avea nevoie de supraveghere si ajutor permanent. Dupa parerea parintilor, Andi era fratele mai mare si putea sa se descurce singur. “Este destul de mare, intelege si stie ce trebuie sa faca”, mi-a marturisit mama lui.
Astfel mi-am dat seama ca Andi, prin comportamentul lui extrem, nu cerea decat putina atentie din partea parintilor, chiar daca asta insemna sa fie certat sau pedepsit. Dar certurile insemnau cateva clipe in compania alor sai, dupa care baiatul tanjea, si atunci facea totul pentru a fi mustrat ! Acest tip de atentie este cunoscut sub numele de « atentie negativa » si este intalnit la multi copii care au un comportament violent atat acasa, cat si la gradinita sau la scoala.

De multe ori, cand intr-o familie apare cel de-al doilea copil, primul se simte dat la o parte, si de aceea « lupta » cu orice pret pentru a obtine dragostea parinteasca, in special a mamei. Toata aceasta exteriorizare a agresivitatii lui poate fi modelata, de exemplu inscriind copilul la un sport care sa-i consume energia negativa si care sa-i faca si placere si sa-l detensioneze.

Dupa ce am tras aceste concluzii, am stat de vorba cu parintii lui, amintindu-le ca Andi este inca un copil, care are nevoie de tandrete, de clipe petrecute cu parintii, de laude, incurajari si recompesari, mai ales de ordin afectiv (imbratisari, mangaieri, sarutari). Sa nu il marginalizeze, dandu-i tot timpul dreptate celui mic si obligandu-l pe cel mare sa cedeze, pentru ca asfel il va rani si ii va trezi resentimente care se pot transforma in viloenta.
In plus, i-am indemnat pe parinti sa il lase sa le dea o mana de ajutor, inclusiv in legatura cu fratele mai mic, si sa-l laude pentru asta, deoarece am observat ca lui Andi ii facea mare placere sa i se acorde responsabilitati legate de cei din jur, pentru a fi in centrul atentiei si a fi admirat de familie si colegi.

De asemenea, educatoarea a avut un rol important in vindecarea copilului. La cinci ani si jumatate, Andi stia deja sa citeasca, si atunci educatoarea l-a rugat sa le citeasca celorlalti colegi. Astfel, el a devenit un ajutor de nadejde al educatoarei, citind povesti, ajutandu-i sa rezolve puzzle-uri sau sa construiasca in nisip castele sau cuiburi pentru pasarele. Acordandu-i-se importanta, fiindu-i valorificate calitatile sale, orice copil se va dezvolta mult mai repede, va invata cu mai mare usurinta deprinderile uzuale, precum si regulile necesare adaptarii la grup.

Incet-incet, Andi si-a facut o multime de prieteni, atat la gradinita, cat si in afara ei. A inceput sa iasa cu tati in parc, la o intrecere cu bicicletele, “ca intre barbati”, sa o ajute pe mami la calculator si a devenit mandria familiei, atat la scoala, cat si acasa, obtinand diverse premii la concursuri si o multime de note bune.