Se tot vorbeste despre abuzuri asupra copiilor si, mai ales, despre abuzul emotional asupra acestora. Dar oare cati dintre parinti stiu intr-adevar ce inseamna acest lucru? In cadrul familiei, copilul isi cunoaste intotdeauna abuzatorii pentru ca ei reprezinta exact acele persoane care ar trebui sa aiba grija de el.
Care sunt consecintele sale asupra celui care va deveni adultul de maine?
Cum sa-l recunosc si mai ales cum sa-l elimin din comportamentul meu?
La toate aceste intrebari as vrea sa raspund in continuare.
Dintre toate formele de abuz – verbal, fizic, emotional, sexual si neglijare – abuzul emotional este unul de natura psihologica si reprezinta un comportament inadecvat, repetat si cu efecte devastatoare pe termen lung asupra formarii personalitatii copilului, sau mai precis asupra deformarii acesteia.
Reprezinta cea mai perfida forma de abuz si lasa urme pe termen lung. Desi nu se vede, se „traieste” ulterior in fiecare clipa a vietii, dupa ce s-a produs.
Ca forme de comportament inadecvat ale adultului, intalnim:
1. REJECTAREA: Indepartarea intr-o maniera intentionata a unui copil care are anumite nevoi, de catre adultul care i le-ar putea satisface corespunzator. De exemplu:
Copilul: „Mama, ma doare piciorul!”
Parintele: „Si ce-mi spui mie?!”
2. IZOLAREA: Impiedicarea stabilirii de contacte sociale.
3. TERORIZAREA: Amenintarea cu „arme” psihologice precum intimidarea, infricosarea, ingrozirea. De exemplu:
„Vezi ca te omor!”
„Taci, ca te dau cu capul de pereti!”
„Nu te mai iubesc!”
„Te dau la altcineva!”
4. DEGRADAREA: Tratarea ca inferior, umilirea, deprecierea, jignirea. De exemplu:
„Esti un prost!”
„Nu esti in stare de nimic!”
„Numai prostii faci!”
5. CORUPEREA: Incurajarea catre acte antisociale.
6. EXPLOATAREA: Folosirea in folosul personal a muncii copilului.
Adesea, avem impresia ca ceea ce spunem sunt doar niste cuvinte nevinovate. Insa, pentru copil, construirea unei stime de sine scazute incepe de acasa, acolo unde ar fi indicat ca micutul sa primeasca „hrana emotionala”. Copilul are nevoie de incurajari, sustinere si interes din partea parintelui,
Abuzul emotional il impiedica pe cel mic sa ajunga un adult puternic, care stie ce vrea, echilibrat psihic, care tine cont de nevoile sale si de ale celorlati in acelasi timp – genul de persoana in preajma careia iti face placere ca te afli.
Spuneam la inceput ca abuzul emotional este cel mai perfid deoarece efectele sale se produc in timp – adesea, pare ca nu exista nicio legatura intre cele doua momente.
Ai trecut prin vreo experienta de abuz emotional? Povesteste-ne in rubrica de comentarii.
Autor articol: Psiholog Mirela Horumba
De mic sunt abuzat verbal si chiar si acum LA 16 ani, am avut si am depresii si tentative de sinucid.