De multe ori, nou-nascutul risca sa aiba icter in primele zile de la nastere, deoarece ficatul sau inca nu este dezvoltat. Afla aici care sunt tipurile de icter la bebelusi si cum le este afectata alaptarea.
Icterul se datoreaza unei acumulari de bilirubina in sange. Bilirubina este un pigment galben, care provine din distrugerea celulelor rosii imbatranite. Este normal ca celulele rosii imbatranite sa se distruga, dar bilirubina care rezulta nu produce in mod normal icter, deoarece ficatul o metabolizeaza si o elimina prin scaun.
Nou-nascutii au mai multe celule rosii decat adultii, asa ca numarul celulelor care se distrug la un moment dat este mai mare.
Daca bebelusul este prematur, a suferit la nastere, a fost nascut de o mama diabetica sau daca se distruge un numar mai mare decat normal de celule rosii (asa cum se intampla in cazul incompatibilitatii de Rh), nivelul de bilirubina din sange poate creste peste normal.
Icterul fiziologic si alaptarea
Ficatul proceseaza bilirubina, astfel incat aceasta sa poata fi eliminata din organism (bilirubina procesata se numeste acum conjugata, directa sau solubila in apa – toti acesti termeni inseamna, practic, acelasi lucru).
Daca insa ficatul nu functioneaza bine, asa cum se intampla in anumite infectii, sau daca sunt blocate caile care transporta bilirubina spre intestine, bilirubina procesata se poate acumula in sange si poate provoca icter.
Cand se petrece acest lucru, bilirubina procesata apare in urina, iar urina capata o culoare maronie. Urina maronie este un indiciu important al faptului ca icterul nu este unul «obisnuit». Icterul cauzat de bilirubina conjugata este intotdeauna anormal, de obicei grav si trebuie investigat imediat prin analize complete. In afara de cazuri exceptionale (cateva boli metabolice extrem de rare), alaptarea poate si trebuie sa continue.
Acumularea de bilirubina inainte ca aceasta sa fi fost procesata de enzima ficatului poate sa fie normala – si poarta denumirea de icter fiziologic (bilirubina aceasta este intotdeauna neconjugata, indirecta sau insolubila in apa).
Icterul fiziologic incepe aproximativ in a doua zi de viata a sugarului, atinge un punct maxim in a treia sau a patra zi si apoi incepe sa dispara. Cu toate acestea, pot exista si alte conditii medicale care necesita tratament si care pot provoca o exagerare a acestui tip de icter.
Deoarece aceste conditii medicale nu au nici o legatura cu alaptarea, mama trebuie sa continue sa alapteze. Daca, de exemplu, bebelusul are icter sever datorat distrugerii rapide de celule rosii, acesta nu este un motiv pentru a-i refuza copilului sanul. Alaptarea trebuie sa continue in astfel de cazuri.
Icterul de alaptare
Exista o conditie medicala numita indeobste icter de alaptare. Nimeni nu stie care este cauza acestui tip de icter.
Pentru a putea primi un astfel de diagnostic, bebelusul tebuie sa aiba cel putin o saptamana – desi, in mod curios, multi dintre bebelusii care au icter de alaptare au si un icter fiziologic exagerat. Copilul trebuie sa ia frumos in greutate, sa fie alaptat exclusiv, sa aiba multe scaune, sa elimine urina multa si incolora si sa aiba o stare generala buna.
In astfel de cazuri, bebelusul are asa-numitul icter de alaptare, desi uneori acelasi tablou poate fi generat si de infectii urinare, de o slaba functionare a glandei tiroide, precum si de alte cateva boli foarte rare. Icterul de alaptare atinge un punct maxim la 10-21 de zile, dar poate dura doua sau trei luni.
Icterul de alaptare este normal. In aproape toate cazurile, alaptarea nu trebuie intrerupta nici pentru cea mai scurta perioada de timp.
Foarte rar este nevoie de tratament, de pilda de fototerapie. Nu exista nici cea mai mica dovada ca acest tip de icter ii dauneaza in vreun fel copilului. Alaptarea nu trebuie intrerupta «pentru a pune diagnosticul».
Daca bebelusului ii merge bine fiind doar alaptat, nu exista niciun motiv sa se renunte la acest lucru sau sa se foloseasca suplimente. Ideea ca ceva nu e in regula cu bebelusul care are icter pleaca de la premisa ca bebelusul hranit artificial este standardul dupa care judecam cum ar trebui sa arate bebelusul alaptat.
Tipul acesta de gandire, aproape universal printre specialisti, se foloseste de o logica rasturnata. Bebelusul hranit artificial are rareori icter dupa prima saptamana de viata, si atunci cand are icter, de obicei e semn ca ceva nu e in regula. De aici se trage concluzia ca bebelusul care sufera de asa-numitul icter de alaptare are o problema si trebuie intervenit cumva.
Cu toate acestea, din experienta noastra, majoritatea bebelusilor alaptati exclusiv, care sunt perfect sanatosi si iau bine in greutate, continua sa aiba icter la cinci sau sase saptamani, sau chiar pana mai tarziu. Intrebarea ar trebui sa fie, de fapt, daca este normal sa nu aiba icter si daca absenta icterului n-ar trebui sa fie un semn de ingrijorare. Nu se opreste alaptatul in cazul icterului de alaptare.
Icterul provocat de laptele matern insuficient
Nivelele de bilirubina mai mari decat normal sau icterul care dureaza mai mult decat de obicei se pot datora si faptului ca bebelusul nu are suficient lapte. O cauza ar fi aceea ca laptele mamei « vine » mai greu (dar daca bebelusul se hraneste bine in primele zile, nu ar trebui sa fie un motiv de ingrijorare) ori ca rutina din spitale limiteaza alaptarea ori, si mai probabil, ca bebelusul nu e asezat bine la san si nu primeste tot laptele mamei.
Daca sugarul primeste lapte insuficient, scaunele sunt de obicei putine, astfel ca bilirubina din intestinul sugarului se reabsoarbe in sange in loc sa fie eliminata prin scaun. Evident, cea mai buna modalitate de a evita « icterul provocat de laptele matern insuficient » este sa se corecteze alaptarea.
Cu toate acestea, opritul alaptarii nu este deloc prima solutie in acest tip de icter. Daca bebelusul se hraneste bine, mesele mai dese pot fi suficiente pentru a scadea nivelul de bilirubina – desi, de fapt, nu e nevoie de asa ceva.
Daca bebelusul nu se hraneste bine, el trebuie ajutat sa apuce corect sanul si astfel sa primeasca mai mult lapte. Poate ajuta si compresia sanului, pentru a trimite mai mult lapte catre bebelus.
Daca aceste doua solutii nu functioneaza (corectarea pozitiei la san si compresia sanului), se impune folosirea unui accesoriu de lactatie pentru a suplimenta mesele.
Fototerapia
Fototerapia creste necesarul de fluide al bebelusului. Daca bebelusul se hraneste bine, cresterea numarului de mese poate fi, de obicei, de-ajuns.
Daca totusi acest lucru nu este suficient, folositi un accesoriu de lactatie pentru a suplimenta mesele, de preferat lapte muls de mama, combinat sau nu cu zahar, ori chiar numai apa cu zahar, dar nu lapte praf.
Sursa foto: Echo Grid on Unsplash