Motivul pentru care copiii nostri nu urmaresc sensul unei prezentari sau discutii, afirma profesorii americani, este acela ca ei isi schimba rapid sensul atentiei, care le este furata foarte repede de alt stimul, lucru sau gand.
Acesti copii nu mai asculta, nu mai pot urmari. Ei sunt atat de puternic stimulati prin vizionarea TV, prin ascultarea la casti, incat s-au obisnuit sa fie stimulati numai din afara. Ei sunt agitati deoarece nu au nimic in minte; s-au deprins sa fie permanent amuzati, distrati de cineva. (…) Profesorii, aici la noi, se plang foarte mult si afirma ca elevii nu mai asculta, sunt nelinistiti, (…) si cred ca nu poti invata sa asculti (ascultarea vazuta si ca urmarire interactiva a unei prezentari) atunci cand nu privesti la televizor. Cred ca micutii s-au deprins cu obiceiul vizionarii iar atunci cand profesorul vorbeste, ei nu-l mai aud.” (Healy1990)
Acestea sunt cateva dintre marturiile pe care profesorii din lumea occidentala le aduc atunci cand se refera la uriasa criza din invatamant. Copiii nu mai pot urmari cu atentie o prezentare obisnuita, iar profesorii nu mai stiu ce sa faca pentru a le captiva si a le mentine aceasta putere a mintii, fara de care nici o activitate, fie ea de la invatare sau de alt tip, nu poate sa se desfasoare.
In America, marea parte a celor diagnosticati cu incapacitati de invatare (LD) sufera de hiperactivitate sau de asa-numitele probleme de atentie. Este vorba de acei copii care nu pot sa urmaresca si sa se concentreze cu atentie asupra unui subiect oarecare. Indiferent ca le vorbesc parintii, profesorii sau prietenii, ei tind rapid sa piarda sirul, mintea fiindu-le furata de altceva sau, pur si simplu, pentru cateva secunde, inceteaza sa se mai gandeasca la ceva anume privind in gol (space out). In afara de incapacitatea de a urmari cu atentie o activitate, intalnim la acesti copii si dificultatea de a-si aminti ceea ce au auzit.
ADHD – Attention Defficit with or without Hyperactivity Disorder (Deficit de atentie cu sau fara hiperactivitate) – este boala de care, dupa unele statistici realizate in America, sufera mai mult de o treime dintre copii americani. In unele clase, mai mult de jumatate dintre copii sunt diagnosticati ca hiperactivi. Situatia nu este proprie numai Americii.
[page]
Rapoarte ale ale cercetatorilor din Anglia, Franta, Finlanda etc. indica, de asemenea, o crestere fara precedent a acestor probleme. Concentrarea si mentinarea atentiei a ajuns una dintre problemele principale de pe ordinea de zi a cercetatorilor fenomenului educational. Permanenta agitatie mentala, incapacitatea de a starui in rezolvarea problemelor, de a citi carti mai dificile sau de a face o munca oarecare, perceputa ca plictisitoare, sunt doar cateva dintre simptomele acestei boli. In agenda Consiliului National al profesorilor de matematica si a Asociatiei de supervizare si dezvoltare din America, incapacitatea concentrarii pe o durata minima necesara rezolvarii unei probleme a ajuns sa ocupe un loc central. Problema este tratata cu atata seriozitate, deoarece aproape nici o activitate nu poate fi desfasurata fara o anumita concentrare a mintii si fara urmarirea cu atentie a procesului respectiv.
Cu toate ca nu exista o definitie deplin recunoscuta a ADHD-ului, majoritatea medicilor si profesorilor gasesc proprii acestei boli urmatoarele comportamente:
– neputinta de a duce la bun sfarsit activitatea inceputa;
– incapacitatea de a asculta si de a urmari;
– dificultatea de a sta concentrat la o activitate;
– a actiona inainte de a gandi;
– alternarea rapida a unei activitati;
– dificultatea organizarii si planificarii actiunilor;
– dificultatea de a-si astepta randul (Healy, 1990)
Daca la copii afectiunea ingrijoreaza mai cu seama datorita problemelor pe care acestia le intampina in procesul de invatare sau in alte activitati extrascolare, pentru tinerii si adultii noilor generatii, consecintele devin mult mai grave. Scaderea atentiei, a concentrarii si, cum vom vedea, a motivatiei sunt caracteristicile ADHD-ului ce influenteaza intreaga existenta a omului modern. Insucces profesional, instabilitate in alegerea obiectivelor, relatii personale si comunitare superficiale, irascibilitate crescuta, complexul lipsei de performanta sunt doar cateva dintre cele mai semnificative urmari ale acestei afectiuni, care se anunta ca fiind una dintre cele mai importante maladii ale secolului al XX-lea.
Pentru identificarea cauzelor acestei boli, s-au desfasurat nenumarate experimente, indeosebi in lumea occidentala (unde afectiunea este mult mai vizibila), s-au emis si verificat mai multe teorii. Factorii de risc au fost identificati in alimentatia chimizata (prezenta E-urilor, erbicizare, hormoni etc.), in modul de viata sedentar (lipsa de miscare, de activitate fizica), in stress, insa mai ales in experienta culturala (modul de viata al copiilor de astazi), experienta dominata de TV, activitate care ocupa in medie aproape o patrime din timpul pe care copiii il dedica activitatii fiecarei zile.
Nu vom lua in discutie efectele unei alimentatii toxice sau nepotrivite dezvoltarii normale a creierului si a organismului, atat pentru ca acest subiect nu intra in obictivul acestei carti, cat mai cu seama pentru ca o buna stimulare a cortexului realizata prin dezvoltarea limbajului, prin implicarea copiilor in jocuri si activitati fizice corespunzatoare varstei este mai importanta si adesea suficienta pentru a suplini neajunsul produs de o alimentatie nesanatoasa. Daca nici factorii de mediu si nici cei alimentari nu sunt favorarabili unei evolutii normale, atunci acestia, prin cumulare, vor conduce, in modul cel mai probabil, la aparitia unei atrofii (nehranire prin stimulare corespunzatoare) sau a unei nedezvoltari normale a creierului.
Cercetarile asupra influentei televiziunii in aparitia si dezvoltarea sindromului ADHD la tinerii noii generatii identifica doua modalitati diferite in care televiziunea contribuie la producerea acestei afectiuni. Prima vizeaza insasi tehnologia video, impactul acesteia asupra mintii umane. Este suficient ca o persoana sa se uite cateva ceasuri zilnic la televizor (lucru valabil si pentru calculator, mai putin atunci cand este utilizat pentru scris sau citit, insa cu mult mai mult in cazul internetului si al jocurilor video), pentru ca dupa cativa ani sa creasca semnificativ probabilitatea manifestarilor ADHD. Cea de a doua modalitate este legata de continutul programelor TV urmarite.
In diferite studii se demonstreaza ca, la nivel cortical, exista mai multe mecanisme care pot conduce la aparitia problemelor de atentie si hiperactivitate. Este vorba, pe de o parte, de nedezvoltarea comunicarii interemisferice realizate prin puntea care leaga cele doua emisfere (corpul calos) si, pe de alta parte, de nedezvoltarea suficienta a centrilor ce apartin cortexului prefrontal.
(preluare din cartea „Efectele micului ecran asupra mintii copilului” de Virgiliu Gheorghe, Nicoleta Criveanu si Andrei Dragulinescu)
