Copilul si calculatorul

Trebuie sa recunoastem ca nu mai putem concepe viata fara computer si internet.
Ne intrebam de multe ori: oare cum ne descurcam pe timpuri, cand nu aveam toate astea? Am si uitat vremurile in care ne vizitam prietenii, pur si simplu. Acum ne vedem pe webcam. A mai trimis cineva vreo scrisoare, cu timbrul si plicul de rigoare? Nu cred. Acum avem… Instant Message. Nu ne mai controlam cutia postala, ci Inbox-ul. Cati dintre noi mai pun mana pe o carte adevarata de cand exista biblioteci virtuale? Tehnologia s-a insinuat in viata noastra si am devenit dependenti de toate aceste lucruri. Ne-au usurat viata, iar comunicarea pare mai facila. Dar ce ne facem atunci cand propriul copil, de doar cativa anisori, isi petrece timpul, fascinat, in fata computerului?

“Baietelul meu de trei ani se joaca „Tarzan” la calculator, singur singurel”, imi scria la „Clubul parintilor isteti”, cu mandrie, Doina, mamica lui Alin. “Totusi… nu stiu cum sa fac ca atunci cand il iau din fata computerului, sa nu mai faca adevarate crize de plans”. Faptul ca micutul nostru stie sa manevreze mouse-ul, tastatura si ajunge chiar sa ne dea lectii de intrebuintare a calculatorului in anumite situatii, ne poate bucura. Cate dintre noi nu ne-am gandit: “Ce destept e, manca-l-ar mama, eu cand eram de varsta lui habar n-aveam de lucrurile astea”. E adevarat, copiii de azi sunt mult mai informati decat eram noi pe vremea noastra si acesta este un lucru pozitiv. Problema este ca acest computer, pe langa evidentele avantaje pe care ni le ofera, ne face si o mare defavoare: creeaza dependenta. Copilul care incepe de la varste foarte fragede sa utilizeze computerul va prefera sa stea in fata monitorului decat sa se plimbe prin parc. Prima grija a lui cand vine de la scoala nu va fi sa-si faca temele pentru a doua zi, ci sa treaca la nivelul urmator al nu stiu carui joc. Si uite asa, copilul nostru va fi unul palid – din cauza statului in casa – si cu rezultate slabe la invatatura.

“Am facut greseala sa-l invat pe Sorin, baietelul meu de sase ani, sa umble la calculator. Ma vedea pe mine ca lucrez in fiecare zi si a vrut si el. La inceput, m-am bucurat ca ii place si se descurca, dar acum nu-l mai pot lua din fata monitorului. A invatat sa navigheze pe internet si cauta toate site-urile cu jocuri”, imi povestea Corina la emisiune. Iata o alta problema pe care n-o putem controla: accesul copilului la internet. Stim cu totii ca exista foarte multe informatii interzise minorilor, de la site-uri destinate adultilor pana la imagini de o violenta inimaginabila, la care micutii nostri pot avea acces cu un singur click. Psihologii avertizeaza parintii asupra impactului pe care il pot avea astfel de informatii asupra copilului. Din cauza lipsei sale de experienta, a inocentei si puritatii, copilul aflat fata in fata cu imagini, sunete sau texte interzise varstei sale poate suferi un adevarat soc. Si cine isi doreste un copil traumatizat? Chiar si jocurile care aparent nu sunt un pericol pentru copil – ci simplu divertisment – pot declansa reactii necontrolate.[page]

Iata ce imi povestea Laura, mamica lui Tudor, un baietel de sapte ani: “Eram in bucatarie si am auzit niste zgomote foarte ciudate din camera copilului. Am alergat intr-un suflet la el si l-am gasit congestionat la fata, dand cu pumnii in tastatura si tipand. Era nervos pentru ca nu reusise sa invinga nu stiu ce personaj din jocul pe care-l juca”. Astfel de reactii ne sperie si ne fac sa luam masuri drastice: gata cu computerul! Dar psihologii spun ca nici aceasta nu e o solutie. Avand in vedere ca acesta este viitorul cert spre care ne indreptam, iar cunostintele legate de utilizarea computerului devin obligatorii in aproape toate domeniile, micutul nostru nu trebuie privat de aceasta lume interesanta. Singura metoda prin care putem sa punem ordine in lucruri este realizarea pentru copil a unui program de stat la calculator. Parintele va decide cate si care vor fi zilele saptamanii in care copilul are voie sa stea la computer, numarul de ore si jocurile sau site-urile pe care are voie sa le foloseasca. Ar fi de preferat ca unul dintre parinti sa fie acasa si sa urmareasca monitorul, pentru a se asigura ca cel mic respecta intocmai regulile stabilite.

“Fetita mea are sapte ani, este in clasa intai si e pasionata de jocurile pe calculator. Am lasat-o sa se joace, dar cu program: sambata o ora si duminica o ora, dupa ce isi termina temele. La inceput a fost nemultumita, dupa ce se termina ora incepea sa planga fiindca dorea sa-si continue jocul, dar am fost ferma si nu m-am lasat induplecata. Cu timpul, ea s-a obisnuit si a ajuns sa opreasca singura computerul cand a trecut ora” – ne impartasea din experienta ei Simona, mama Ralucai, la „Clubul parintilor isteti”.

Atunci cand reducem orele de stat la calculator, trebuie sa-i oferim copilului o alternativa. Nu putem sa-l luam de la joc si sa-l lasam singur si cu ochii pe pereti. Ar fi bine sa iesim cu el afara, la aer, sa alerge, sa relationeze cu alti copii. Oricat ar fi de fascinant jocul de fotbal pe computer, copilul trebuie sa se convinga de faptul ca o echipa reala, formata din copii, o minge adevarata in care da cu piciorul si miscarea pe care o face afara, pe teren sau pe maidan, ii este de o mie de ori mai utila atat fizic, cat si psihic. Si daca el este prea mic pentru a-si da seama singur, ii putem explica noi cat de important este sportul in aer liber, ce inseamna prietenia reala, nu cea virtuala, cat de important este sa mergi intr-o biblioteca si sa simti mirosul cartilor, sa-ti alegi una si sa o citesti seara, in pat, inainte de culcare.

Si nu pot sa inchei acest articol fara sa va spun o gluma: doi baieti dependenti de calculator stateau de vorba pe messenger. Primul scrie: “Afara ninge ”. Al doilea raspunde : “Da-mi un link sa vad”. Mi s-a parut foarte trista aceasta gluma si tocmai de aceea va doresc sa aveti atat de multa putere, inteligenta si intelepciune incat sa-i feriti pe copiii vostri sa ajunga intr-o asemenea situatie. Si aveti grija si de voi, pentru ca puterea exemplului este cea mai importanta. Daca parintele va sta toata ziua la computer, acelasi lucru va vrea si copilul sa faca; atunci nu va mai intrebati ce-o fi cu cel mic de nu se mai desprinde din fata monitorului. E de preferat s-avem masura in toate, sa stim sa ne folosim de obiecte – computer, in cazul de fata – si nu sa le lasam pe ele sa ne controleze viata.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

s