Ne dorim copii independenți, puternici, cu atitudine de învingător, dar care să poată da dovadă de empatie și de înțelegere față de semenii lor, de bunătate și de altruism, fără a pica în capacana manipulatorilor. Mecanism dificil de însușit pentru un copil, dacă acesta nu primește ajutor, în primul rând de la cei ce trebuie să le fie alături zi de zi: părinții. În ei stă puterea de a aduce în fața celor mici comportamente demne de a fi imitate, învățate și apoi însușite.
Cum reușim să sădim comportamente, care să aducă beneficii copiilor noștri, și mai cu seamă cum putem să le oferim lecții valoroase, care să-i ajute în devenirea lor ulterioară, în dezvoltarea empatiei și a relațiilor sociale, ne povesteste Dr. Drd. Psih. Costin Dămășaru, fondator & CEO al centrelor Veruvis & Veuvis Kids, invitatul Gabrielei Maalouf, psiholog, în cadrul podcastului NeureoXplorers, secretele creierului tău, găzduit de Itsy Bitsy.
Neuronii oglindă. Aceștia sunt, conform spuselor specialistului, responsabili pentru copiii, dar și pentru adulții, care trebuie să învețe abia acum, la o vârstă mai înaintată, cum anume să-și însușească tipuri de reacții, observate în jurul lor. Neuronii oglindă reprezintă calea către înțelegerea profundă a unor modele de comportament, a unor șabloane și apoi adoptarea lor. Un subiect fascinant, cu implicații profunde asupra felului în care înțelegem emoțiile și acțiunile celor din jur.
„Ei oglindesc de fapt, acțiunile celorlalți, fiind strâns legați de teoria minții: eu sunt diferit față de tine. Copiii care nu au dezvoltat cortexul prefrontal complet nu înțeleg că ei sunt diferiți față de mama, de exemplu. Dacă se duce un copil la mama sa și o lovește, iar ea îi spune că o doare, el nu înțelege. Cum să te doară, când eu nu simt nimic? Aceasta se traduce în incapacitatea de a genera empatie. Iar empatia este strâns legată de neuronii oglindă”, explică doctorul Costin Dămășaru.
Empatia nu trebuie confundată cu simpatia
De asemenea, specialistul atrage atenția și asupra unui aspect extrem de important: empatia nu trebuie confundată cu simpatia. A fi empatic înseamnă să te poți pune în pielea celuilalt, cu ajutorul neuronilor oglindă. Simpatia reprezintă mai mult de-atât. Înseamnă să îți și pese. ”E bine să fii empatic, dar nu e bine să fii tot timpul simpatic, în acest context al empatiei. Simpatic, în sensul de a fi plăcut, este minunat să fii tot timpul și aici intervine rolul inteligenței emoționale”, explică doctorul.
Ecuația aceasta poate părea simplu de gestionat. În realitate, nu mulți reușesc să deprindă singuri ”arta” de a controla astfel de situații. Rolul părintelui în a le ghida învățarea, acum trebuie să se manifeste. El este cel care trebuie să îi ofere copilului pârghiile necesare prin care acesta să poată să identifice situațiile în care este bine, în care merită cu adevărat să fii simpatic.
„Sunt contexte în care anumiți oameni vor profita de simpatia ta. Însă, este foarte important ca tu să înveți, folosindu-te de neuronii oglindă, dar și de inteligența emoțională, strâns legate între ele, cum să citești omul de lângă tine și să înțelegi natura acțiunilor sale. Apoi, rapid, folosindu-te de intuiție, care este cel mai elegant, sofisticat și complex mod de colectare, procesare și utilizare a informației în context, să o folosești pentru a estima dacă merită să fii simpatic cu persoana respectivă, dacă merită să ajuți”, ne detaliază dr. Dămășaru modul în care putem să ne ferim în a cădea în capcana manipulării.
Fără implicarea neuronilor oglindă, poți deveni ținta manipulatorilor
Căci tehnica manipulării, bine controlată și stăpânită, reușește ușor să atragă în mreje minți neinstruite și nepregătite. Iar majoritatea tehnicilor de manipulare se bazează pe transcenderea, pe migrarea de la empatie la simpatie. ”Sunt oameni pe care nu merită să-i ajuți, dar care, folosindu-se de inteligența emoțională, reușesc să intre în mentalul tău, în energia ta, și să te facă să mergi de la empatie la simpatie. În acel moment, se creează un canal de comunicare între tine și persoana respectivă. Și doar mizând pe incapacitatea ta de a evalua acel context și de a ști dacă merită să ajuți, bătălia este câștigată de manipulator”, explică medicul.
Efortul pe care tu îl depui va fi infinit mai mic decât beneficiile pe care le primești. Astfel că, încă de mici, copiii trebuie să înțeleagă că totul este o tranzacție pe baza unor reguli clar stabilite. Vor putea să interiorizeze acest fapt, să-l însușească și să-l pună în practică, numai dacă intervin neuronii oglindă și inteligența emoțională.
Așadar, una dintre îndatoririle pe care le avem ca părinți este aceea de a învăța copilul că a ajuta este uman, este firesc, având grijă, să nu cadă în extrema cealaltă, ”în care rupi bucăți din tine, iar la final rămâi incomplet, în depresie, anxietate, rușinat, frustrat, transformat într-o victimă”.
„Din punctul meu de vedere, cel mai important pe lumea asta, referitor la neuronii oglindă, este să nu ne transformăm copiii în victimă. Ei trebuie ajutați să devină învingători. Niște învingători generoși, dar care să știe foarte clar să facă diferența între cazurile în care e bine să fie doar empatici și nu simpatici. Altfel spus, să se ferească de manipulatori și să îndepărteze riscul de a deveni victime. Căci un copil-victimă prezintă toate riscurile să ajungă un adult-victimă”, consideră medicul Dămășaru.
Află mai multe despre neuronii oglindă urmărind discuția Gabrielei Maalouf, psiholog, și a Dr. Drd. Psih. Costin Dămășaru într-un nou episod NeuroXplorers:
Când încep copiii să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lor?
Nu întâmplător, grija față de modul în care ne manifestăm în prezența copilui trebuie să fie încă de când acesta este în burtica mamei. Este greșit să credem că cei mici ajung să înțeleagă, să simtă, abia când cresc, când se măresc. Nimic mai fals. Copilul are capacitatea extraordinară de a simți încă din perioada intrauterină. Acolo se formează predispozițiile. El simte înainte să audă. Simte vibrațiile, vocea, mișcările, emoțiile, toate sunt amplificate în lichidul amniotic și copilul reacționează, începe să își formeze rețelele neuronale ancorate în contextul traumatic sau fericit în care se află mama.
Copilul este afectat de tot ceea ce se întâmplă în jur, încă din burta mamei!
Așadar, mare grijă în ceea ce-i oferim emoțional copilului nostru! Nu contează când el începe să fie conștient de ceea ce se întâmplă în jurul lui. Ci momentul în care copilul începe să fie afectat de informațiile din exterior, lucru care se întâmplă, vă vine să credeți ori ba, încă din primele două luni de când este în burta mamei, poate chiar mai devreme de-atât.
Se întâmplă însă, ca mediul stresant, viața de zi cu zi, problemele cu care ne confruntăm să nu dea răgaz timpului să aștearnă liniștea, pacea și calmul în familie. Dimpotrivă, provoacă adulților comportamente ce nu sunt demne de urmat. Cum gestionăm astfel de situații? Cum facem în așa fel încât cei mici să poată să învețe lecția corectă?
Povești ce redau situații similare celor trăite de copii în viața de zi cu zi
O soluție demnă de luat în calcul ne este dată de dr. Dămășaru și ține mai mult de puterea pe care o au poveștile în viața celor mici. De învățămintele care se pot trage din istorisiri, ce aduc în fața lor cazuri similare celor trăite în viața reală.
”Apelăm la povești. Citindu-le dintr-o carte, nu de pe telefon sau tabletă, cu intonație, oferim subconștientului copilului narativul, povestea, care poate să explice într-un mod simplu și percutant ce a pățit tata, de exemplu, de era atât de nervos. În acest fel, îl lăsăm pe copil să facă singur conexiunile. Da, și tata are emoții câteodată, prea puternice, și atunci părintele îi transmite copilului, prin povești, soluția, lăsându-l pe cel mic să o găsească, să o identifice. Căci aici este secretul: în momentul în care copilul va găsi singur soluția, o va adopta, va fi mândru de ea și o va folosi toată viața.”
Iar câștigul nu este doar acesta. Ci și conexiunea părinte-copil, care va deveni și mai puternică. În lipsa acestui comportament, legătura dintre părinți și copii va risca să se rupă, iar cu timpul, copilul poate ajunge să se îndepărteze tot mai mult de părinți, fără să înțeleagă emoțiile, trăirile adulților, cu care ulterior și el, ca viitor om mare, se poate confrunta, fără însă a ști cum să le gestioneze.
Încă de când sunt mici, trebuie să oferim copiilor instrumente prin care să își poată învăța singuri lecțiile importante din viață
”Dacă tata nu procedează în acest fel, ci doar îi aruncă câteva vorbe fără să-i explice, fără să se aplece asupra nevoilor lui emoționale, în primul rând, va scădea foarte mult în ochii celui mic, va ajunge chiar să pună bariera dură între ei. Mama însă, are un avantaj: comunicarea telepatică. Este de-ajuns să-l țină strâns la piept și toate apele se vor liniști”, explică doctorul.
Așadar, pentru a reuși să înțeleagă și să își însușească lecțiile, copiii au nevoie de instrumente bune, corecte de lucru. Prin metode ludice, creative, putem să oferim șansa copiilor de a învăța singuri lecții importante, care vor ajunge să le fie de folos pentru tot restul vieții.
Puterea exemplului este mai importantă decât cuvântul
„Exemplul îi oferă creierului copilului oportunitatea de a învăța singur. Iar pentru cel mic, această izbândă, realizată prin forțe proprii, este magică, propulsatoare către zone pe care poate nici nu a apucat să le acceseze: devine mai încrezător, mai stăpân pe sine, mai empatic și mai conectat la tot ce se întâmplă în jur”, spune Costin Dămășaru, atenționând astfel, asupra rolului pe care comportamentul nostru îl are în viața copilui și în viitoare sa devenire.
Urmărește discuția Gabrielei Maalouf cu Dr. Drd. Psih. Costin Dămășaru și află mai multe despre acest subiect:
Să fim așadar pentru copiii noștri sursă singură de lecții bune, pe care copilul să le descopere singur, să le însușească și care să-l ajute în a descifra corect diversele situații cu care se va confrunta de-a lungul vieții.
Informații utile, care vă pot ajuta în a înțelege modul în care trebuie să ne purtăm pentru a da șansa celui mic să devină om mare, găsiți accesând site-ul www.veruviskids.ro
