Fără dubiu, suntem într-o continuă schimbare. Lumea îmbrățișează tot ceea ce este nou, inovator și captivant. Creierul uman reușește acum să exploreze teritorii nebănuite și să creeze lucruri despre care nici nu ne-am fi putut imagina că există. Iar inteligența artificială reprezintă unul dintre aspectele ce garantează că stagnarea a fost înlocuită cu evoluția conștientă, că puterea creatoare a minții umane este poate una dintre cele mai fascinante forțe, care va continua permanent să fie exploatată și valorificată.
Cum ne impactează însă pe noi, inteligența artificială, cum ne pregătim să-i facem față, în așa fel încât să nu ne simțim excluși, eliminați dintr-o lume în care se va ajunge să se pună preț tot mai mare pe ea și mai puțin, poate, pe cea umană, ne spune Dr. Drd. Psih. Costin Dămășaru, fondator & CEO al Centrelor Veruvis & Veruvis Kids, invitatul Gabrielei Maalouf, psiholog, în cadrul podcastului NeuroXplorers, găzduit de Itsy Bitsy.
”Viitorul nu este exclusiv al inteligenței artificiale, ci al creierelor care folosesc inteligența non-umană!”
Oricât de îndrăzneți am fi în gândire, oricât de luminată ne-ar fi mintea, trebuie să recunoaștem că, uneori, schimbarea poate să ne sperie, mai ales dacă ne lăsăm pradă gândirii potrivit căreia inteligența artificială ar putea să înlocuiască, la un moment dat, conexiunea umană sau felul în care noi, oamenii, facem lucrurile. Pe de altă parte, inteligența artificială stârnește entuziasm, dacă privim dintr-o cu totul altă perspectivă, cea pe care dr. psih. Costin Dămășaru o consideră corectă și viabilă: ”viitorul nu este exclusiv al inteligenței artificiale, ci al creierelor care folosesc inteligența non-umană, care o privesc ca pe o posibilitate certă de a ne îmbunătăți calitatea vieții. Putem face acest lucru cu o singură condiție: prin augmentarea creierului, prin instruirea lui cu sârguință și la nivel performant, pentru a putea astfel, înțelege și gestiona această inteligență non-umană”.
În curând, și mai ales în Uniunea Europeană, se preconizează că se va implementa venitul minim garantat, consideră dr. Dămășaru. Altfel spus, se va ajunge să se impoziteze munca roboților. Însă, aici, intervin alte problematici precum educația în masă și școala.
„Nu foarte mulți știu că educația în masă a fost inițiată nu pentru a crea minți luminate, ci pentru a-i alfabetiza pe țărani, pentru a putea munci în uzine și în fabrici. Era nevoie să știe să citească instrucțiunile de folosire a utilajelor, să scrie tot felul de rapoarte, altfel spus, să execută niște funcții repetitive”, explică Costin Dămășaru.
Află mai multe din dialogul Gabrielei Maalouf cu dr. Costin Dămășaru:
Antrenamentele Neuronale – șansa unei vieți liniștite
Iată că, la mai bine de 200 de ani distanță, inteligența artificială schimbă paradigma și așează lucrurile pe un alt făgaș. Am fost obișnuiți să primim ordine, să ni se spună ce avem de făcut, să trăim într-un circuit bine pus la punct, din care, arareori ieșeam, spre deloc. În momentul în care omul este pus să se desprindă de spațiul în care a fost obișnuit să stea, să rupă lanțul circuitului și să acceseze alte zone, se sperie.
„Odată cu inteligența artificială, locurile de muncă, așa cum le știam noi, se pot împuțina. Însă acest nou context va face loc altor locuri de muncă, ce necesită abilități diferite, non-repetitive. În sens contrar, în care oamenii nu vor fi dispuși să se adapteze noului context, se vor plasa în contextul în care primi venitul mediu garantat și vor ajunge să umble fără nici un rost. În acest context, se va potența sentimentul de dezrădăcinare, se vor simți rupți de viață (ceea ce înțelegeau ei prin viață) și cu o senzație completă și continuă a lipsei de control. Riscul depresiilor și stărilor de anxietate vor crește exponențial. Cu toate acestea, șansa ca lucrurile să fie altfel, așa cum am mai spus, există”, ne spune dr. psih. Costin Dămășaru.
Dacă, până nu demult, antrenamentele neuronale erau considerate un moft sau o soluție doar pentru cazurile disfuncționale, acestea vor deveni în curând o necesitate pentru a-ți putea spori calitatea vieții și pentru a-ți reconfigura creierul, ca să poată evolua și să poată ține pasul cu schimbările și cu viteza tot mai mare cu care acestea se vor prezenta.
„Ca să înveți să funcționezi în mod optim este necesar să ai acces la creierul tău, pentru a împiedica apariția riscului de a nu te putea adapta schimbărilor, de a te închide într-un spațiu strâmt, de a deveni depresiv, din pricina mișcărilor rapide din jurul tău, pe care creierul nu a fost instruit să le înțeleagă și să le gestioneze”.
Creierul este flexibil, elastic. Are capacitatea de a învăța și de a reînvăța continuu. De a se adapta, de a se mula pe situații dintre cele mai complexe. Important este ca, încă de mici, să avem la îndemână instrumentele necesare. Să ajungem să înțelegem permanent ceea ce ni se întâmplă și să știm cum să filtrăm toate aceste informații.
În jurul nostru este foarte mult „zgomot”, adesea asurzitor, care ne poate împiedica capacitatea de a alege corect ceea ce este bun pentru noi. Față de acum 40 de ani, când informația venea din foarte puține surse, acum, creierul uman este expus la un volum de informații de 70 de ori mai mare. Mai mult decât atât, toată această informație este creată în așa fel încât să atragă, să te țină captiv în fața diferitelor device-uri (telefon, televizor, tablete etc.), până când creierul, neavând capacitatea necesară dezvoltată pentru a filtra un asemenea volum de date, ajunge din păcate la suprasaturație.
Ce facem? Cum reușim să gestionăm impactul tehnologiei asupra dezvoltării copiilor, în așa fel încât nici să-i privăm de tehnologie, dar putem stabili în același timp limite sănătoase?
Răspunsul pare simplu: îndreptăm lumina reflectorului asupra modului în care filtrăm informația. Altfel spus, apelăm la două concepte, care ne dezvăluie mecanismul prin care putem ține în frâu apetența celor mici, dar și a noastră, a adulților, față de gadgeturi și stimuli, fără însă a le refuza dreptul de a cunoaște secretele noilor tehnologii.
Sita și pâlnia
„În pâlnie intră cât bagi, foarte mult, până ce creierul copilului ajunge să fie saturat. Efectele vin și ele imediat: copilul nu mai doarme bine, devine irascibil, agitat, se ceartă cu toată lumea iar tantrumurile sunt la ordinea zilei. E totul prea plin, prea mult. Creierul lui nu poate face față. Celălalt concept, foarte important și demn de luat în seamă: sita- filtrarea de informații”, explică dr. psih. Costin Dămășaru.
Așadar, una dintre preocupările noastre constante poate fi aceea de a învăța copilul, de a-l ajuta să dobândească capacitatea gândirii critice și, în egală măsură, să-și cultive și capacitatea de ignorare critică.
Să ajungă să ignore ceea ce nu este important pentru el poate fi considerat, mai ales în zilele noastre, o performanță și un privilegiu în același timp. Rolul covârșitor, fără tăgadă, îl are însă părintele. Grija, dragostea și atenția cu care își înconjoară copiii, încă de când deschid ochii către această lume.
„La noi, la Veruvis Kids, vin foarte mulți copii cu disfuncții”, ne spune specialistul. „Poate vă întrebați de ce sunt atât de mulți și de ce există această creștere exacerbată. Răspunsul e simplu: copiii au ajuns să stea și câte 6 ore în fața televizorului / telefonului de cand s-au născut, până la 4 – 5 ani, în loc să fie ajutați să descopere lumea, universul în care trăiesc, aceștia și-au creat propriul univers în jurul diferitelor device-uri. Astfel, ei nu mai ajung să învețe să mânuiască obiectele, să experimenteze lumea din jurul lor, să își dezvolte capacitatea de a capta informația context, altul decât cel virtual”.
Paralela dintre slow cooking și fast-food poate fi grăitoare în acest caz. Una este să mănânci mâncare gătită, de calitate, gustoasă, cu ingrediente sănătoase și alta este să apelezi la fast food, care doar te face să mănânci, însă nu te hrănește.
Timpul petrecut pe device-uri este necesar să fie dublat de noi, prin timp de calitate petrecut alături de copiii noștri!
Cei mici au nevoie de conectare. De suportul nostru, de bunul nostru exemplu. Degeaba copilul se așează la masă, dacă ochii lui sunt în permanență în telefon, în timp ce mănâncă, în loc să simtă bucuria, binecuvântarea de a fi împreună cu cei dragi, în jurul mesei. Este o chimie care dispare. O conexiune care se scurtcircuitează. Se distruge totul. Misiunea noastră, de părinți, este aceea de a-i oferi din informațiile noastre, de a-l face părtaș la experiențele noastre, de a-i oferi timp din timpul nostru.
Atitudinea aceasta păguboasă, de a lăsa copilul în fața device-urilor, crează dependență, iluzia fericirii și a împlinirii, când, de fapt, alta este calea cea dreaptă: interacțiunea permanentă dintre părinți și copii. Puteți afla mai multe accesând Veruvis Kids.
Sunt lucruri pe pământul acesta care pălesc în fața iubirii. A atenției, a blândeții și a dedicării. Chiar și dependențele. Nimic nu poate înlocui învățămintele mamei, exemplele bune ale tatălui, sfaturile calde ale bunicilor. Oricât de greu ar fi, părinții nu trebuie să se lase descurajați în lupta pe care o dau cu copiii, pentru a-i aduce pe drumul cel bun. Cel al cunoașterii de sine, al descoperirii lumii adevărate, reale, care poate aduce bucurie pură, hrănitoare, minții și sufletului. Este necesar doar să le fim alături, pas de pas, și să le susținem cu grijă, uneori doar din umbră, devenirea lor ulterioară.
Urmărește discuția cu dr. psih. Costin Dămășaru și află mai multe despre impactul tehnologiei în dezvoltarea mentală a copiilor:
