Vi s-a intamplat, dragi mamici, ca de multe ori sa va confesati unei prietene si sa-i povestiti ca pe langa bebelusul vostru si sotul este un copil mai mare, care are nevoie de voi si pe care il ingrijiti, protejati, cicaliti ori indrumati deseori?
Chiar daca este placut pentru sotii vostri, ei se simt bine afectiv, nu faceti altceva decat sa ii lipsiti de adevaratele responsabilitati pe care trebuie sa si le asume ca partener de viata si tata al propriilor copii.
Si ca o mica paranteza – exista chiar si un sindrom de care pot suferi barbatii Sindromul Peter Pan, specific indivizilor care in ciuda varstei vor sa ramana copii. Insa, aceasta nu inseamna ca orice tata ori adult care nu isi asuma rolul in societate sufera de acest sindrom, deoarece este o tulburare psihica severa, persoanele in cauza neputandu-se adapta social, afectiv si sexual.
Barbatii nu trec prin transformarile specifice perioadei de sarcina, nu pot sa simta bataile inimii fatului direct, asa cum mama are parte de atatea momente frumoase cu bebelusul din burta. In schimb, el este sfatuit s-o inteleaga ceva mai mult pe sotia lui, s-o sprijine in momentele de depresie, sa se ocupe de partea juridica la nastere (declararea copilului), sa fie mereu prin preajma mamei. Insa nimeni nu ii spune ca el este cea de-a doua persoana adulta raspunzatoare pentru viata bebelusului, care va trebui sa-i fie mereu in preajma, sa ia decizii in situatiile de criza, sa inteleaga singur nevoile si dorintele bebelusului, fara a i se spune de altcineva ce trebuie sa faca.
De la aflarea vestii ca bebe este pe drum, sotul trece prin momente de tensiune si nesiguranta afectiva, incepe sa caute raspunsuri la diverse intrebari legate de sprijinirea sotiei si apoi adaptarea la stilul de viata al unui tatic implicat. De cele mai multe ori apare anxiatatea legata de faptul ca nu se descurca, ca mama stie mai bine ce sa faca, si astfel se da la o parte, preferand sa ajute doar cand este solicitat.
Insa aceasta este o atitudine care ii face rau copilului si tatalui in acelasi timp, ducand la lipsa comunicarii cu cel mic. Iata cateva din aspectele esentiale pe care un tatic trebuie sa le stie sau trebuie sa le invete, interesandu-se si implicandu-se pentru copilul lui.
Hrana – daca cel mic nu este alaptat si are nevoie de lepte praf, atunci este important sa stiti cum se prepara laptele in biberon, cate masuri de lapte praf ii sunt necesare micutului, in functie de varsta lui, care sunt conditiile in care se prepara laptele (igienice, de fierbere si preparare propriu-zisa).
Schimbatul scutecului – nu este o activitate placuta pentru nicio alta persoana, dar avand in vedere ca este vorba despre copilul tau, tot ceea ce faci este frumos si util. Asadar, nu astepta sa vina altcineva sa faca acest lucru, actioneaza si bebelusul nu va mai plange ori nu se va mai irita datorita aciditatii urinei ori scaunului.
Plimbarea – priveste acest aspect ca pe un motiv in plus de a face miscare, de a te mandri cu faptul ca esti tatic, de a demonstra celorlalti ca esti responsabil, iar relaxarea unei plimbari impreuna cu micutul nu se compara cu nimic altceva.
Baita si somnul – sunt momente de maxima implicare, este nevoie de ajutorul tau, atat la baita cat si la adormirea bebelusului. Cu multa rabdare, diverse trucuri pe care le vei descoperi singur, bebelusul va adormi linistit.
Plansul – bebelusul plange pentru ca are nevoie de ceva – sa fie schimbat de scutec, ii este sete ori foame, are nevoie sa-i acorzi atentie, sa-l strangi in brate, sa-i vorbesti ori sa-i canti. Daca totusi continua sa planga dupa ce i-au fost satisfacute aceste nevoi, atunci incearca sa-ti dai seama daca este ceva care il deranjeaza: lumina prea puternica din camera, sonorul televizorului, salteaua patutului, ori o hainuta care il incalzeste prea tare, ii este frig sau un disconfort fizic – il doare burta de la colici, are febra, ii iese un dintisor, etc. Cere ajutorul mamei ori bunicii si impreuna veti rezolva aceasta neplacere a micutului.
Sprijin pentru mama – tatal nu trebuie sa uite ca este omul ,,suport” pentru sotia si copilul lui. Astfel, mama va intreba, se va sfatui si de cele mai multe ori va tine cont de parerea sotului. De aceea, fi langa ea ori de cate ori are nevoie, incurajeaz-o si fiti o familie fericita, lipsita de momente de enervare, frustrare ori dezinteres reciproc.
Joaca – in aceste momente puteti fi din nou copii, va puteti bucura inca o data de copilarie jucandu-va cu micutul vostru. Dati la o parte alte preocupari si ascundeti-va la v-ati-ascunselea ori incercati impreuna cu bebelusul toate jucariile lui.
Vizita la pediatru – nu ezita sa mergi cu cel mic la medicul pediatru. Chiar daca doar o insotesti pe sotie, implica-te, intra in cabinet, nu astepta cuminte pe hol, fii atent la sfaturile si indrumarile medicului, pune intrebari si acasa tine cont de indrumarile medicului, actionand in acest sens si nu doar privind-o pe sotie.
Fii in pas cu moda – mergi la cursuri de parenting, seminarii pentru parinti, intreaba specialisti- psihologi, psihoterapeuti, nutritionisti, medici pediatrii, cere sfatul ori de cate ori simti nevoia.
Cumparaturile – ia decizii impreuna cu sotia ta legate de cumpararea tetinelor, hainutelor, jucariilor, produselor alimentare necesare bebelusului.
ATENTIE – chiar daca inainte de nasterea copilului ai participat la diverse cursuri de pregatire ori initiere in viata de parinte, dupa nasterea bebelusului ti se ofera ocazia sa pui in practica cele invatate, dar nu ti se permite doar sa experimentezi.
De aceea, exersand si participand activ, greselile vor fi minime. Nu uita ca esti tata si poti sa te descurci!
