Uneori vrem sa avem ultimul cuvant si nu acordam suficienta atentie nevoilor copilului. Acest lucru duce la o comunicare deficitara si, mai mult, ii poate afecta dezvoltarea ulterioara.
Daca vrem o relatie deschisa, trebuie mai intai sa ne ascultam copilul. Sa stim problemele lui, framantarile sau bucuriile pe care vrea sa ni le transmita. Dar stim oare sa ascultam?
Claudia Jimeno Beltran, directorul Centrului de Dezvoltare Personala AMANESER, ne ajuta sa invatam sa ne ascultam copilul.
Interviu realizat cu Claudia Jimeno Beltran, in cadrul emisiunii „Meditatii pentru parinti”
realizata de Adriana Titieni
I: „Ca sa fii ascultat, invata sa asculti!” – asa se si numeste un workshop sustinut de noi lunile trecute. Prima dificultate in comunicare nu este doar sa transmitem ci sa putem receptiona mesajele care vin catre noi, ca sa putem da un raspuns. Invatam cum sa ne golim mintea, ce se intampla cand nu ascultam, precum si anumite tehnici de ascultare.
A: Vorbeste-ne despre bazele ascultarii, despre ascultarea propriei fiinte.
I: Din pacate, pe masura ce crestem, pierdem contactul cu noi, din cauza educatiei sau mediului. De cand ne nastem, simtim tot felul de senzatii care au o multime de nuante. Adultii atribuie cuvinte acelor senzatii, insa daca un adult nu stie sa recunoasca senzatia sau emotia, mai tarziu copilul nu va invata cum se numeste. Acea nuanta pe care copilul o vede, la un moment dat nu o va mai retine.
Exista patru sau cinci emotii, consecinta a educatiei care pune un accent prea mare pe ganduri si inteligenta. In loc sa spui ce simti, raspunzi cu un gand. Ce simti cand mama ta iti zice sa nu iesi in seara asta? Iti spui ca nu este bine, ca nu e corect… toate acestea sunt ganduri. Deci, primul pas pentru a intra in contact cu emotiile noastre ar fi ca atunci cand gandesc, nu e corect ce simt. Gandurile sunt la nivelul capului, emotiile sunt la nivelul stomacului, al pieptului, iar senzatiile sunt la nivelul intregului corp. Fiecare emotie vine acompaniata de anumite senzatii in corp, dar pana cand le decodificam este necesar sa ne antrenam putin.
In lume exista multe emotii si senzatii. In momentul in care noi, ca adulti, incepem sa punem in cuvinte ceea ce simtim, copilul va incepe sa preia cuvintele pentru a exprima ceea ce simte. Ascultarea se include in comunicare, este o relatie de alternanta. Pentru a asculta ceea ce am eu in interior sau ceea ce vine de la celalalt, inseamna ca trebuie sa-mi golesc mintea, sa fac un gol interior pentru a receptiona ce vine de la celalalt. Apoi, cand celalalt tace, in cateva secunde eu sa vad ce se intampla in interiorul meu cu ce ceea ce am receptionat, sa vad daca imi place sau nu, daca sunt de acord sau nu.
A: Exista o vorba in popor: „Sa nu vorbeasca gura fara tine”, ceea ce implica sa asculti omul din fata ta, sa explorezi cateva secunde care sunt reactiile, sentimenetele, emotiile fata de ceea ce omul ti-a povestit si mai apoi sa dai un feedback, sa-ti exprimi o opinie despre un anumit lucru. Acestea sunt vorbe de la bunicii nostri, vorbe pe care nu le mai respectam.
I: Suntem fiinte unice si in functie de ceea ce avem noi in interior, vom simti diferit. E important sa diferentiem senzatiile, sa stiu ce simt in interior atunci cand gandesc un lucru.
Ca sa pot asculta mesajul celuilalt, este necesar sa ascult persoana care vorbeste si nu tema despre care vorbeste. De exemplu, copilul spune ca nu-i place sa mearga la scoala. Adultul spune ca scoala e frumoasa, ca e necesara si trebuie sa mearga la scoala. Adultul pune accentul pe tema discutiei; copilul nu se va simti niciodata ascultat pentru ca el nu spune ce nu-i place la scoala, ci spune ca nu vrea sa mai mearga la scoala. Atunci, noi, adultii, ne centram pe scoala dar scoala nu se va schimba, insa trairile copilului vis-a-vis de acea scoala sunt problema. Ideea este ce simte copilul, care sunt trairile lui fata de acea scoala si ce anume nu-i place acolo. Copilul are nevoie sa fie ascultat si vrea ca parintele sa-i asculte problemele.
In concluzie, trebuie sa ascultam persoana cu care vorbim, sa ascultam ceea ce traieste, nu ceea ce gandeste si sa nu ne centram pe tema discutiei. Trebuie sa dam un raspuns bazat pe o relatie de alternanta: „ascult-exprim, ascult-exprim” si sa retinem ca atunci cand vorbim cu celalalt, este necesar sa ascultam persoana care vorbeste, si nu tema, subiectul despre care persoana vorbeste.
Un comentariu la „Asculta-ti copilul”