Chiar daca, pana la varsta majoratului, parintii sunt responsabili de actiunile micutilor lor, atat adultii, cat si cei mici, trebuie sa cunoasca si sa respecte drepturile copilului.
Aceste drepturi sunt compuse din diferite tratate internationale, dar si din legi la nivel national. Cel mai important document oficial pe acest subiect este Conventia Drepturilor Copilului – adoptata la 20 noiembrie 1989 de catre Adunarea Generala a Natiunilor Unite.
Aceasta Conventie incorporeaza toate ariile de dezvoltare ale omului – civil, politic, economic, social si cultural – si presupune o evolutie completa a potentialului copilului.
In Romania, institutiile publice si private sau persoanele responsabile de protectia celor mici sunt obligati sa respecte si sa garanteze drepturile copiilor exprimate in Conventia Drepturilor Copilului si in legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copiilor. Nerespectarea drepturilor presupune pedepse penale.
In legislatia noastra, aceste drepturi pot fi structurate in trei mari grupe, in functie de rolul lor: drepturi de protectie, drepturi de dezvoltare si drepturi de participare.
-
Drepturile de protectie
Prin aceste drepturi, copiii sunt protejati impotriva unor situatii de risc, precum violenta, neglijarea, exploatarea, traficul, abuzul sexual etc.
Protectia legislativa se aplica si in cazul copiilor aflati in situatii vulnerabile: copii refugiati, copii cu dizabilitati, copii apartinand minoritatilor nationale, precum si copii aflati in zone de razboi.
Justitia protejeaza si relatiile copilului cu familia. Cei mici au dreptul sa isi cunoasca parintii, sa fie ingrijiti de ei, iar familia nu poate fi separata in mod abuziv.
Copiii au dreptul sa fie protejati impotriva:
-
oricaror forme de violenta, abuz, rele tratamente sau neglijenta;
-
transferului ilicit in strainatate si a nereturnarii;
-
exploatarii economice;
-
exploatarii sexuale si a violentei sexuale;
-
folosirii ilicite de stupefiante si substante psihotrope;
-
rapirii si traficarii in orice scop si sub orice forma;
-
pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante;
-
lipsirii, in mod ilegal, de elementele constitutive ale identitatii sale sau de unele dintre acestea.
Copilul este inregistrat imediat dupa nastere si are de la aceasta data dreptul la un nume, dreptul de a dobandi o cetatenie si, daca este posibil, de a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijit, crescut si educat de acestia.
In Romania exista diverse linii telefonice gratuite pentru protectia copilului, printre care amintim numerele 0800-8-200-200 (Romtelecom) si 116-111 (Asociatia Telefonul Copilului).
Se acorda protectie speciala:
-
copiilor refugiati;
-
copiilor cu dizabilitati;
-
copiilor apartinand unei minoritati nationale, etnice, religioase sau lingvistice;
-
copiilor aflati in zone de conflict armat;
-
copiilor neinsotiti de parinti sau de un alt reprezentant legal ori care nu se gasesc sub supravegherea legala a unor persoane;
-
copiilor care au savarsit o fapta penala si nu raspund penal.
In relatia cu parintii, copiii au dreptul:
-
de a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijiti si educati de acestia;
-
de a nu fi separati de parinti impotriva vointei acestora, cu exceptia cazurilor expres si limitativ prevazute de lege;
-
la protectie alternativa;
-
de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.
-
Drepturile de dezvoltare
Drepturile de dezvoltare se concentreaza pe talentele, personalitatea, abilitatile mentale si fizice ale copiilor. In aceasta grupa intra drepturi privitoare la educatie, dezvoltarea intelectuala, ingrijirea medicala, chiar si cele referitoare la joaca
Astfel, parintii, sunt responsabili pentru asigurarea dezvoltarii normale a copilului. Cu toate acestea, statul trebuie sa ajute parintii in aceasta sarcina prin furnizarea unor facilitati precum scoli, spitale si alte institutii similare.
Copiii beneficiaza de urmatoarele drepturi de dezvoltare:
-
Toti copiii sunt egali – fara discriminare, indiferent de rasa, culoare, sex, nationalitate sau etnie, limba, religie, opinii politice, stare materiala sau pozitie sociala, disabilitati din nastere sau de orice alt fel.
-
Copiii au dreptul de a primi o educatie care sa le permita dezvoltarea, fara a fi discriminati.
-
Copiii au dreptul sa creasca alaturi de parintii lor. Ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor.
-
Copiii au dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate pe care o pot atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare pentru asigurarea realizarii efective a acestui drept.
-
Copiii au dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa le permita dezvoltarea fizica, mintala, spirituala, morala si sociala.
-
Copiii au dreptul de a beneficia de asistenta sociala si de asigurari sociale.
-
Copiii au dreptul la odihna si vacanta.
-
Drepturile de participare
Drepturile de participare le acorda posibilitatea copiilor sa aiba un cuvant de spus in ceea ce priveste vietile lor.
Ei pot astfel sa isi exprime parerile, sa discute problemele pe care le considera importante si sa caute si sa primeasca informatii relevante pentru ei.
In unele cazuri, legislatia romaneasca permite in mod explicit micutilor sa aiba un cuvant de spus dupa o anumita varsta (de exemplu, copiii pot sa-si aleaga propria religie la varsta de 16 ani).
In Romania, copilul in varsta de peste 10 ani trebuie sa fie consultat in toate procedurile juridice si administrative care il privesc. Cu cat copilul avanseaza in varsta, cu atat mai drepturi participative va avea.
Copiii au dreptul:
-
sa-si exprime liber opinia asupra oricarei probleme care ii priveste;
-
sa fie ascultati in toate procedurile care ii privesc;
-
la libertatea de exprimare;
-
la libertatea de gandire, de constiinta si de religie;
-
la libera asociere in structuri formale si informale, precum si libertatea de intrunire pasnica, in limitele prevazute de lege;
-
la protejarea imaginii lor publice si a vietii lor intime, private si familiale;
-
sa depuna singuri plangeri referitoare la incalcarea drepturilor lor fundamentale;
-
sa conteste modalitatile si rezultatele evaluarii si de a se adresa in acest sens conducerii unitatii de invatamant, in conditiile legii.
Copilul apartinand unei minoritati nationale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viata culturala proprie, la declararea apartenentei sale etnice, religioase, la practicarea propriei sale religii. De asemenea, are si dreptul de a folosi limba proprie in comun cu alti membri ai comunitatii din care face parte.
La implinirea varstei de 14 ani, copilul poate cere incuviintarea instantei judecatoresti de a-si schimba felul invataturii si al pregatirii profesionale.
Dreptul de a fi ascultat ii confera copilului posibilitatea de a cere si de a primi orice informatie pertinenta, de a fi consultat, de a-si exprima opinia si de a fi informat asupra consecintelor pe care le poate avea opinia sa, daca este respectata, precum si asupra consecintelor oricarei decizii care il priveste.
