Cand era mai mica si fratii ei se jucau cu mingea, Ariana isi dorea si ea sa se joace, sa fie ca ei. Nu voia sa fie diferita. Voia, ca orice copil, sa se joace asa cum se joaca un copil care vede. Cu timpul, i-a fost mai simplu sa accepte diferenta dintre ea si ceilalti. Uneori se compara cu un pescar care sta pe o balta fara peste, dar el tot sta si asteapta sa i se prinda pestele in acul unditei.
Pentru Ariana, casa ei este tot timpul un loc al aventurii. De cand s-a nascut si pana in ziua de azi, gaseste mereu lucruri care par a nu fi asezate in locul in care stia ea, desi parintii si fratii au mereu grija sa pastreze totul cat mai simplu pentru mezina care nu vede, ci doar discerne lumini si culori.
Putin mai tarziu, cand a inceput sa mearga la scoala si a invatat sa mearga drept pe trotuar, a invatat un un secret: trebuie sa te bazezi pe masini.
„Le urmaresti pe cele care merg paralel cu tine, le asculti cum trec pe langa tine si isi iei repere. Apoi, un alt lucru important era traversarea strazii. in teorie, traversezi in siguranta strada daca tii cont de cateva lucruri: ce forma are intersectia? Din ce parte vin masinile? Intersectia are sau nu semafor? Daca exista semafor, traversezi tinand cont de masinile paralele cu tine, dar daca intersectia nu are semafor… trebuie sa astept sa se faca liniste si apoi pot traversa strada. Dar problema e ca fiecare intersectie e diferita. Cand esti nevazator, trebuie sa stii sa faci un anume traseu, sa nu te impiedici de prima treapta, sa stii cand trebuie sa faci a doua la stanga, altfel te calca lumea in picioare”, a marturisit Ariana.
Dupa multe batalii castigate, Ariana a ajuns sa inteleaga ca si ea poate face ceva la fel ca cei care vad: sa se catere la sala de escalada. Cand esti nevazator, este foarte greu sa iti dai seama ce prize ai in jur sau de distanta dintre tine si sol, atunci cand esti pe panou. La inceput, obisnuia sa urce doua-trei prize si se bloca.
Aventura Arianei la centrul de escalada Climb Again a inceput in urma cu trei ani. Aici ea a invatat ca poate sa faca lucrurile ca orice om normal. A indraznit sa se catere pe panoul de escalada pana sus si a descoperit o senzatie greu de descris, in care avea sa gaseasca mai multa motivatie decat ar fi crezut.
„In primele dati, mi se spunea ca trebuie sa mai si cazi, altfel nu evoluezi. Atunci nu intelegeam aceste cuvinte, dar cu timpul am invatat ca din esecuri cladesti succese, iar cand ajungi sus, trebuie sa cazi ca sa gasesti o noua poteca”, ne invata Ariana, la cei 17 ani ai ei.
I-a fost de ajutor si Razvan Nedu, instructorul de la Climb Again, care vede doar 1%. In fiecare zi, descopera o noua provocare, pentru ca fiecare traseu din sala este diferit. Pentru Ariana, cataratul seamana mult cu viata, fiecare zi ascunde provocari pe care tu nu le cunosti, dar trebuie sa le depasesti.
„Exista o statistica: noua din zece nevazatori nu ies din casa, din cauza ca parintilor le e prea teama ca acestia sa nu se loveasca, sa nu cada un strop de ploaie pe ei, sa nu dea cu capul. Dar toti dam cu capul, intr-un fel sau altul. E o lege a firii. E bine sa iesim, sa cunoastem lumea, nu sa stam izolati… Mi-ar placea sa cred ca in curand vor fi putini copii nevazatori care sa nu iasa din casa, fiindca viata e frumoasa, lumea e frumoasa si ar fi pacat sa trecem pe langa ele fara sa ne bucuram”, spune Ariana cu speranta.
Escalada este puterea Arianei si a altor zeci de copii cu diferite tipuri de dizabilitati. Daca vrei sa ajuti, doneaza 2 euro prin SMS la numarul 8844 cu textul VEZI sau orice alta suma pe climbagain.ro.
Asociatia Climb Again este o organizatie non-guvernamentala afiliata la Federatia Romana de Alpinism si Escalada (FRAE), fondata si condusa de Claudiu Miu, fost campion balcanic de escalada.
Deschis la initiativa lui Claudiu Miu, sportiv de performanta care a suferit un accident, centrul Climb Again organizeaza din 2014 sesiuni gratuite de terapie prin escalada, sprijin psiho-emotional si kinetoterapeutic pentru copii si tineri cu dizabilitati: deficienta de vedere, de auz, tulburari neuromotorii, deficiente asociate.
Acest articol contine fragmente din cartea Ora urmatoare, scrisa de Ariana Pero.
