La populatiile de negri africani, baobabul se bucura de o veneratie egala cu cea a cedrului la popoarele arabe. Din cauza varstei inaintate pe care o atinge (patru – cinci mii de ani), el este considerat a fi un stramos al padurii. Numele sau in dialect local inseamna „copacul celor o mie de ani”.
Baobabul, Adansonia digitala – familia Bombacaceae – este arborele renumit al Africii – prin marea grosime a trunchiului, care are circumferinta de 30 de metri. Baobabul nu este atat de impresionant prin inaltimea sa, cat mai ales prin grosime. Trunchiul lui – de la suprafata pamantului pana la baza coroanei – este aproape la fel de gros pe cat e de inalt. Pentru indigeni, baobabul – ca si palmierul – este un arbore atotfolositor. Din trunchiul lui se fac pirogi, din frunze – o fiertura impotriva febrei, din miezul fructului se prepare o bautura racoritoare si un fel de sapun, iar la triburile primitive din inima junglei scorburile acestora servesc drept mormant pentru vraci; si scoarta, frunzele sau fructele baobabului sunt folosite. Scoarta este utilizata pentru franghii si panza, frunzele pentru condimente si medicamente, in timp ce fructele, numite „painea maimutelor”… sunt mancate.
Legenda spune ca baobabul a fost unul dintre primii copaci care au aparut pe pamant. Dupa el a venit, putintel la trup si gratios, palmierul. Cand baobabul a vazut palmierul, a inceput sa planga tare pentru ca voia sa fie mai inalt – asa ca palmierul. Cand a aparut frumosul arbore de foc, cu florile sale rosii, baobabul a fost invidios pe parfumul florilor acestuia, si se ruga de zei sa-i dea si lui flori frumoase si parfumate ca ale arborelui de foc. Cand baobabul a vazut magnificul smochin, a inceput sa se roage la zei pentru fructe. Zeii s-au suparat pe vorbaria lui, l-au smuls din radacini si l-au replantat cu capul in jos ca sa taca.
