Urarea cu plugul sau cu buhaiul, sau Plugusorul cum i se mai spune, este un stravechi obicei care se practica si azi, mai cu seama in Moldova. In ajunul Anului Nou – in multe locuri chiar in ziua de Anul Nou – ceata de uratori formata din doi pina la douazeci de flacai, pleaca din casa in casa sa ure cu Plugusorul sau sa „haiasca”.
In textul Plugusorului se spune foarte des „hai, hai”.
Buhaiul, numit in Ialomita si in sudul Moldovei „buga”, era un vas de lemn de forma cilindrica acoperit cu piele de capra sau de oaie bine intinsa si legata cu un cerc sau strinsa cu o fringhie. Prin mijlocul acestei piei trece o suvita de par de cal fixata in interior cu un nod sau cu bat trecut printr-un lat. Gura vasului este deschisa. Unul din flacai tinea buhaiul, iar altul, cu degetele umezite in apa cu saciz sau numai in apa, tragea suvita de par, producind un zgomot surd, amplificat de cutia de rezonanta a vasului.
Cuvintul „buhai” a ajuns in limba romana probabil prin intermediul limbilor slave: rus. bugai, pol. buhai, buga insemnand taur. Toate aceste obiceiuri provin din ritualuri stravechi de fertilitate si belsug; in zilele noastre, ele tin mai mult de traditie si de spiritul de carnaval al sarbatorilor de iarna.
La plugusor, ca si la sorcova, colindatorii nu poarta masti. Momentul acesta de trecere dintre ani este marcat si de confruntarea spiritelor rele cu cele bune. Si atunci este nevoie ca spiritele rele sa fie inlaturate fie prin prezenta unor personaje, a unor animale care au aceasta putere, de a alunga spiritele rele, fie prin zgomote care se fac cu biciul de la plugusor, cu talangile si cu buhaiul.