De-a lungul timpului, oamenii au fost nevoiti sa poarte… costume de protectie. Cum le ajutau acestea si din ce era alcatuit un astfel de echipament?
Scutul avea un rol de protectie, fiind o simpla piesa din lemn sau din metal, creata pentru aparare; pe scuturi erau de multe ori inscriptii, embleme sau diverse imagini care atestau apartenenta cavalerului.
Acesti cavaleri aveau posesiuni intinse, pamanturi, paduri, orase si castele. Ei erau de vita nobila si unicul lor scop in viata era de a mentine si spori gloria si onoarea familiei din care faceau parte si de a apara credinta crestina in care fusesera botezati. Erau adevarati razboinici, iar indemanarea lor in manuirea spadei sau lancii era admirata si temuta.
Aceasta abilitate era dovedita fie in turniruri cavaleresti, fie pe campul de lupta, in fata dusmanului. Orice cavaler era echipat cu o armura corespunzatoare rangului, avand de asemenea un scut, o spada, o lance si un cal; cavalerul era insotit de cel putin un scutier. Pe armura sa – ca si pe scutul si pe flamura – era reprezentat blazonul familiei sale, ce simboliza faptele sau insusirile deosebite detinute de stramosii sai.
O armura clasica germana – completa – cantarea 30 de kilograme, o sabie putea ajunge si pana la sase kilograme; deci cu toate celelalte – scut, lance, spada – se putea ajunge usor la o greutate de aproape 50 de kilograme.
