Invata-l pe copil sa puna limite in relatiile cu ceilalti!

Fiecare parinte isi aminteste de momentele din copilarie in care limitele personale i-au fost incalcate, fie printr-o imbratisare plina de afectiune din partea vreunei rude, fie prin intrebari inconfortabile.

Adevarul este ca multi parinti din actuala generatie au fost crescuti intr-o societate educata prin obedienta si prin respectarea si supunerea in fata autoritatii. Autoritatea incepea cu parintii, fiind apoi transferata cadrelor didactice si altor adulti din functii publice. Pentru un copil crescut intr-un asemenea context nu exista posibilitatea de a pune limite in relatia cu ceilalti, nici macar in situatii care incalcau dreptul la demnitate sau spatiu personal.

Chiar daca vremurile s-au schimbat, copiilor le sunt in continuare incalcate multe limite, unele din ele similare cu cele incalcate parintilor, pe cand erau si ei copii.

Dar, tocmai pentru ca vremurile s-au schimbat, stim acum cat de importanta este respectarea demnitatii si a limitelor personale si ne dam seama ca e nevoie sa ii invatam si pe copii sa puna limite in relatia cu ceilalti, deopotriva copii si adulti.

Urania Cremene ofera solutii practice pentru a-i invata pe copii sa puna limite intr-un mod asertiv, elegant si fara teama ca-si vor pierde prietenii sau ca-i vor deranja pe ceilalti.

In primul rand, pentru a intelege importanta limitelor e nevoie sa devenim constienti de faptul ca suntem diferiti si ca fiecare are propriile sale limite. Neintelegand acest lucru, multi oameni tind sa-si incalce unii altora limitele.

„Fiecare dintre noi are propriile limite; dincolo de ce inseamna lege si bun simt si cutume si valori personale sau colective, fiecare dintre noi isi aseaza propriile limite.”

Fii constient de exemplul personal

Cel mai eficient mod prin care ii putem invata pe copii sa puna limite este prin exemplul personal.

In momentul in care copiii vad ca parintii lor isi comunica asertiv limitele si isi apara elegant punctele de vedere ei vor invata, la randul lor, sa aseze limite fara sa le fie teama ca ii supara pe ceilalti.

Parintele este cel care ii ofera copilului instrumentele de care are nevoie pentru a pune limite si face asta atat prin modul in care isi aseaza propriile limitele in relatiile cu ceilalti, cat si prin felul in care intermediaza asezarea limitelor in relatiile copilului cu cei din jur.

Ca sa intelegem cum functioneaza acest lucru, Urania ne da exemplul unui copil caruia un alt copil ii smulge jucaria din mana si il trage de par. O astfel de situatie este ideala pentru a le arata copiilor cum poate fi asezata si comunicata elegant o limita.

Fiind vorba de copii mici, adultii sunt cei care trebuie sa intervina in astfel de situatii, pentru a-i invata cum pot obtine altfel lucrurile pe care si le doresc, dar si cum pot fi puse limite, alegand comportamente civilizate.

Iata ce abordare propune Urania in astfel de situatii:

Multumesc pentru grija! – propozitia cheie de rostit in situatiile in care te simti criticat

Sfaturile nesolicitate si criticile sunt, la randul lor, incalcari ale limitelor personale. Atat adultii, cat si copiii au parte de astfel de incalcari ale limitelor personale.

Pentru a gestiona momentele in care ne simtim criticati, Urania Cremene ne indeamna sa spunem „Multumesc pentru grija!”. Mai mult, invatandu-i pe copii sa spuna acest lucru, le oferim un instrument util pentru a pune limite celor care tind sa-i critice si sa le incalce dreptul de a face propriile alegeri.

Iata cum functioneaza aceasta propozitie cheie in relatia Uraniei cu tatal ei:

Cine intervine atunci cand un cadru didactic incalca limitele in relatia cu copilul?

Este important sa-i invatam pe copii sa aseze singuri limite in relatia cu ceilalti, insa exista si situatii, cum ar fi cele de abuz comise de catre cadre didactice, in care parintii sunt cei care trebuie sa intervina pentru a pune limite, pentru binele copiilor lor.

„Daca noi stim ca un copil este agresat de catre un cadru didactic care umileste copiii, care se comporta urat cu ei si care face treaba asta in mod constant (…), nu este suficient (…) ceea ce cei mai multi dintre noi, din pacate, facem – sa ne extragem copilul din acel context, mai exact sa-l mutam in alta scoala sau gradinita si sa inchidem ochii mai departe. Nu cred ca este suficient, pentru ca noi nu ne crestem doar copiii nostri. Si cred ca responsabilitatea pe care noi o avem nu este doar pentru propriul copil, este si pentru alti copii si este mai ales pentru viitorul in care copilul nostru va trai.”

Afla cum considera Urania necesar sa reactioneze parintii atunci cand afla despre comportamentele abuzive ale cadrelor didactice la adresa copiilor:

Invatandu-i pe copii sa-si delimiteze spatiul, sa puna limite si sa faca acest lucru intr-un mod asertiv si elegant ii invatam, de fapt, sa fie demni si autentici.

„Desi pare, din afara, ca daca ne facem vizibile limitele am putea periclita relatiile cu ceilalti, de fapt ele se imbunatatesc, se duc la urmatorul nivel. De ce? Pentru ca toata lumea respecta o persoana demna, toata lumea vrea sa fie in preajma unui om autentic, oricine indrageste si vrea sa fie langa un om care are coloana vertebrala, care isi respecta si isi valorizeaza existenta si ii respecta si pe ceilalti si nu accepta sa fie calcat in picioare. Si, in plus fata de toate astea, o face si cu mare, mare respect.” concluzioneaza Urania Cremene.