Paianjenii nu sunt insecte, asa cum multi ar crede, ci sunt arahnide, inrudindu-se astfel cu scorpionii. Ei se intalnesc peste tot pe glob, aproape in toate zonele de clima.
Deseori, paianjenii inspira teama prin aspectul lor ciudat, prin panza lor misterioasa pe care o tes in colturi intunecoase si prin cruzimea cu care ucid insecte pentru a se hrani. Unii spun ca, daca vezi dimineata un paianjen, inseamna ghinion.
Toti paianjenii au opt picioare, iar corpul lor se compune din doua parti principale. Prima, mai mica, este numita cefalotorace, pe aceasta aflandu-se si cele patru perechi de picioare. A doua parte, mai mare, e reprezentata de abdomen. Aici se gasesc organele cate secreta o substanta care se intareste in contact cu aerul, transformandu-se intr-un fel de matase. Cu aceasta, paianjenul isi tese panza.
In lume exista circa 20.000 de specii de paianjeni, dintre care cele mai multe traiesc in America de Sud si in Africa. Exista, desigur, destule si in Europa, Asia, Australia si America de Nord. Printre aceste specii sunt si unele veninoase, precum „vaduva neagra” sau paianjenul cu cruce, a caror intepatura poate fi mortala chiar si pentru om.
Unele specii tropicale din America de Sud (si chiar din Europa mediteraneeana) cuprind paianjeni uriasi, cum ar fi vestita tarantula, mygala (care traieste in Brazilia si India), paianjenul alergator (in Italia) si multi altii. Desi se inrudesc cu paianjenii obisnuiti, acestia sunt totusi diferiti, nu numai prin dimensiunile gigantice, dar si prin modul de viata. Ei nu tes panza, ci se ascund in gauri si ataca prada sarind asupra ei. Se pot hrani si cu vietati mai mari, cum ar fi soparlele si chiar unele pasarele.
Viata unui paianjen este in general foarte linistita, principala sa ocupatie fiind aceea de a sta nemiscat cat e ziua de lunga, pentru a-si economisi energia. Un paianjen nu se va plimba sau nu va umbla fara rost, ci doar cu un scop precis: acela de a se hrani, de a se ascunde atunci cand este amenintat sau de a-si tese panza. In aceasta privinta, paianjenul stapaneste o adevarata arta a „tesutului”. Panza este refacuta in fiecare noapte, iar pentru ca aceasta activitate cere multa energie, paianjenul mananca panza veche pentru a nu pierde proteinele care ii vor fi necesare teserii uneia noi.
