Pe 31 octombrie, cand incepe sa se intunece si valul noptii se asterne asupra pamantului, se trezesc la viata si incep sa bantuie drumurile si casele strigoii si varcolacii, diavolii si demonii, scheletele, vrajitoarele, lilieci uriasi si creaturi de cosmar.
Desi suna infricosator, noaptea de Halloween e o colorata serbare-carnaval, prilej de distractie si de petrecere asteptat cu nerabdare mai ales de catre copii si tineret. Serbarea Halloween-ului are o amploare deosebita mai ales in SUA, desi in ultima vreme a fost adoptata si pe continentul european. Se pare ca deosebit de pitoreasca, colorata, zgomotoasa si vesela serbare-carnaval isi are originea in Irlanda, inaintea erei noastre, in ritualurile celtilor. Asupra semnificatiei acestei sarbatori parerile sunt impartite.
O explicatie ar fi fost ca pe 31 octombrie, la cumpana dintre vara si iarna, dintre vechiul si noul an celtic, duhurile mortilor bantuiau pe pamant cautand sa intre in corpurile oamenilor, pe care le luau in stapanire in anul care urma. Pentru a se apara, oamenii se imbracau astfel incat sa arate cat mai inspamantator, sa sperie duhurile si sa le puna pe fuga. Traditia mai era ca preotii druizi sa mearga din casa in casa si sa stranga ofrande, cei darnici fiind binecuvantati, iar cei zgarciti blestemati sa aiba in anul urmator o recolta proasta.
In urma cu aproximativ 1200 de ani, in incercarea de a eradica complet serbarile pagane si a-i increstina pe bretoni, irlandezi, englezi si alte popoare de origine celta, Papa Gregor IV a decretat ziua de 1 noiembrie Ziua tuturor sfintilor – sarbatoare religioasa inchinata sufletelor martirilor credintei.
In Marea Britanie serbarea s-a numit All Saints Day sau All Hallows Day, iar seara dinaintea ei All Hallows Evening, care in traducere ar fi Ziua tuturor sfintilor sau Seara tuturor sfintilor. In timp, prin prescurtare, numele a devenit Hallows' E'en si de aici Halloween, asa cum este cunoscuta acum.
Cu toata autoritatea religiei crestine, traditia serbarii pagane s-a pastrat si in secolul al XIX-lea si, odata cu emigrarea scotienilor si irlandezilor in America, a devenit aici una dintre cele mai populare si traditionale sarbatori ale anului. In zilele noastre, in noaptea de Halloween se obisnuieste, in SUA, sa se aprinda in parcuri focuri uriase in jurul carora oamenii, purtand masti si costume grotesti, danseaza pentru a imblanzi, astfel, vrajitoarele si demonii care se crede ca in noaptea aceasta bantuie prin lume. In plus, pentru a le imbuna si a le face binevoitoare, se pun pe pragurile usilor si geamurilor sau pe masa din bucatarie farfurii cu lapte, ca ofranda adusa spiritelor mortilor.
Unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale sarbatorii de Halloween e reprezentat de „felinarele din dovleci”. Ei se gasesc in noaptea de 31 octombrie peste tot, la portile caselor, in case, pe garduri sau sunt legati in varful unor prajini pe care copiii ii poarta pe strazi, pentru a inspaimanta si pune pe fuga duhurile rele, demonii si alte forte malefice.
Bostanii sunt, adesea, ciopliti in forma de masca: au ochi, nas si gura ranjita, sunt scobiti de continut, iar in interiorul lor se aprinde o lumanare, astfel incat lumina iese prin ochi, prin nas si prin gura scobite in coaja. Aceste figurine din dovleci se mai numesc “Jack-o'Lantern” si bineinteles ca acest nume are si el o traditie si niste legende.
Intr-una din ele se spune ca Jack – un fierar vestit, dar si un om caruia ii cam placea sa bea -, ar fi facut pariu cu diavolul ca va face cea mai buna potcoava( din lume, iar daca avea sa reuseasca, atunci diavolul s-ar fi legat sa nu-i ia sufletul in iad. Intr-o alta legenda se spune ca Jack s-ar fi razboit cu diavolul, pe care l-a legat de un copac incrustat cu semnul crucii.
In ambele variante ale legendei, Jack a murit intr-o zi si batand el la portile Raiului, Sf. Petru l-a alungat pentru viata pe care a dus-o. A plecat astfel si a batut la portile iadului, sa-si gaseasca un adapost, dar vazandu-l, diavolul s-a speriat, i-a pus in mana un taciune aprins din focul osandei si a inchis repede poarta iadului, ca nu cumva Jack sa intre. Nestiind ce sa faca, Jack a pus taciunele intr-o sfecla sau ceapa (nu se stie precis) si de atunci, in noaptea mortilor vii, Jack haladuie prin lume, iar demonii si diavolii se sperie cand il vad si fug. Desi sunt mentionate, in legenda, sfecta si ceapa, americanii au considerat aceste legume neinteresante, asa ca le-au inlocuit cu dovleacul, considerand ca acesta era mult mai potrivit pentru rolul de lanterna(. Atat dovleacul lumanarea in interior, cat si costumatiile infricosatoare pe care le imbraca lumea de Halloween sunt pentru alungarea duhurilor rele.
Totusi, dovleacul este o leguma cu propria sa istorie, mult mai veche decat cea a sarbatorii de Halloween.
Inca din Antichitate i s-au atribuit dovleacului semnificatii deosebite. In vechiul Egipt era chiar venerat, fiind considerat intruchiparea terestra a zeitei Kolokassia.
Cultul dovleacului este cunoscut si in China, Japonia si Africa.
La chinezi este simbol al abundentei si fertilitatii (datorita multimii samburilor), regenerarii si imortalitatii.
Mitologia mai spune ca stramosul mitic al chinezilor – Panku – ar fi scapat cu viata din potopul mitic stand intr-un dovleac. In alte legende se spune ca Pangu ar fi fost el insusi un dovleac.
In unele sate din lume exista si in ziua de azi obiceiul de a se planta dovleci in jurul casei, deoarece se considera ca vrejul sau se inlantuie precum sarpele mitic si apara astfel casa de fortele malefice.
In basmele romanesti, vrejul care se inalta pe un stalp sau un pom este considerat un 'Axis mundi', o scara mitica ce face legatura intre cer si pamant, fiind des folosita de eroii basmelor.
De asemenea, se intalneste frecvent tema nasterii miraculoase a unui erou de basm dintr-un dovleac sau transformarea lui intr-un dovleac. In “Cenusareasa”, de exemplu, caleasca era facuta tot dintr-un bostan.
