Martisorul, obiect pe care mai ales noi, barbatii, il achizitionam si il oferim in mod ritualic in fiecare an, este nu numai o sursa de bucurii si un mijloc de exprimare a afectiunii, ci si un fapt cultural care are o istorie indelungata.
Intr-o lucrare aparuta in 1899, Simion Florea Marian, unul dintre parintii etnografiei romanesti, vorbeste despre martisor astfel: “In cele mai multe parti din Bucovina si mai cu seama din Moldova, Muntenia si Dobrogea este datina ca parintii sa lege de 1 Martie copiilor sei cate-o moneda de argint ori de aur la gat sau la mana. Moneda acesta, care e de regula atarnata de o cordea rosie ori de un gaitan compus din doue fire resucite de matasa rosie si alba, sau dintr-un fir de arniciu rosu si unul de bumbac alb sau si din mai multe fire de argint si de aur, se numesc Martisor, Martigus si Mart” (cf. S.F.Marian – Sarbatorile la romani, vol II, ed. Institutului de Arte Grafice, Carol, Gobl, 1899, p.137).
In societatea romaneasca traditionala, martisorul indeplinea o functie de protectie
Posesorul sau era protejat impotriva bolilor si a nenorocului. Totul decurgea conform unor reguli stricte: “Punerea sau legarea Martisorului se intampla de regula la 1 Martie des-de-dimineta, pana nu rasare soarele. Tot odata e de observat ca parintii, cand il pun, se feresc ca sa nu-i vada vreo femeie insarcinata, caci atunci, zic ei, ca se pateaza copiii pe ochi. Unii copii porta martisorul 12 zile la gat, iar dupa aceea il leaga de ramura unui pom tanar. Si daca in acel an pomului ii merge bine, se crede ca si copilului inca ii va merge bine in vieta. Altii il tin la gat pana ce vad primul pom inflorit, si atunci il lasa pe ramurelele acelui pom, anume ca sa fie sanatosi si frumosi ca florile pomului respectiv” (ibid., p.138).
Prin Muntenia, purtau martisor la gat sau la mana nu doar copiii mici, ci si fetele mari sau nevestele tinere, ca sa nu fie arse de soare: “Cine poarta martisoare/ Nu mai e parlit de soare”.
Semnificatia snurului alb si rosu
M-am intrebat odata de ce martisorul este rezultatul intretaierii unui fir rosu si al altuia alb. Ce semnificatie aveau rosul si albul pentru taranii nostri?
Spre deosebire de noi, orasenii, taranii explicau lumea nu prin intermediul ratiunii, ci cu ajutorul imaginatiei, al povestilor. Iata una din posibilele explicatii:
Se zice ca Baba Dochia avea o nora pe care nu o iubea deloc. Voia cu orice pret sa scape de ea. Intr-un an, in ziua de 1 martie, ii veni ideea sa o trimita pe nora la rau sa spele lana pana cand, din neagra ce era, o va face alba. Se gandise ca fata va muri inghetata. Numai ca Dumnezeu se milostiveste de fata si ii trimite in ajutor un voinic. Acesta o invata sa frece lana cu o piatra. Fata il asculta si, cand baga piatra in apa, din ea iese o spuma rosie ca sangele si apa incepe sa clocoteasca.
In secolul al XIX-lea, prin Balcani, martisorul se facea dintr-un fir alb si altul negru. Se purta nu numai la mana, ci si la glezna piciorului. Asa procedau albanezii din Calabria.
La 1899, Simion Florea Marian observa ca la sat obiceiul este pe cale de disparitie. “Acuma insa aceasta datina stramoseasca a inceput in cele mai multe parti, si cu deosebire in Moldova, a se perde, iar in Bucovina, care s-a tinut odiniora de Moldova, numai rar unde se mai aude de dansa”. In cautarea unei explicatii, citeaza un fragment din Incercarile literare ale lui N.Gane. “Astazi, cand societatea nostra, din romaneasca ce era, s-a strainat in tote obiceiurile ei, incat a ajuns a nu mai scrie, nici vorbi, nici gandi romanesce, cand insisi copiii din fasa nu mai invata a zice tata si mama, ci papa si maman, cand chiar si slugile de prin case se monsuesc si madamesc in dispretul vechii fratii romanesci, in acesta grozava babilonie de limbi si moravuri, am uitat tote traditiunile vechi cari impodobesc trecutul nostru. Asa, daca am intreba astazi pe oricine: ce este un Martisor, desigur ar da din umere, zicandu-ne: nu sciu! Caci nu numai obiceiul, dar insasi amintirea lui, insusi intelesul cuvantului s-a sters din memoria nostra. Romancele din vremea trecuta nu sciau sa-si faca perul din negru alb si din alb negru, spre deraderea varstelor, nu cunosceau crinolinele si turnurile, puful si cocul, spre deraderea formelor omenesci; ele se imbracau cu altite, isi spalau fata cu apa de isvor si urmau datinelor si obiceilor stramosesti; ele ciocniau oue rosii la Pasci, ascultau cantecele de stea la Craciun, colindele la Anul nou si trimiteau Martisori la intaiu Martie” (ibid.,p.p.141-142).
Martisorul nu avea sa dispara. El va fi preluat de oras, unde va capata noi si noi forme.
Pe la 1800, orasenii atarnau de snur o moneda si scrijeleau pe una din fetele ei anul respectiv: 18.. Martisorul se metamorfoza astfel din nou si devenea breloc din aur sau argint, care poarta insemnele norocului: trifoi cu patru foi, cosari, purcei, zar, carti de joc s.a.m.d. Dupa care, intra in orizontul amorului si devine obiect sentimental. Acum, incep sa apara inimile de diferite marimi si texturi. Tinerii isi daruiesc in mod simbolic inima in fiecare an pe 1 martie.
Comunismul din vremea lui Ceausescu va scoate pe piata un alt tip de martisoare: cele fabricate la Fondul Plastic, ambalate in cutii transparente. Noul martisor se remarca prin anularea completa a conotatiilor sale magico-religioase initiale. Imediat dupa evenimentele din decembrie 1989, apare martisorul electoral, avand pe el chipul oamenilor politici la moda in vremea respectiva: martisorul electoral Petre Roman.
In prezent, se observa o varietate extraordinara a categoriilor de martisoare. Disparitia martisorului facut la cooperative de stat a creat conditiile aparitiei martisorului puternic individualizat: laolalta cu martisorul clasic, coexista inima enorma din plus pe care scrie I love you!, diploma inramata (prin care se atesta faptul ca viitoarea ei posesoare este cea mai furmoasa, buna, minunata mama, fiica, iubita sau nevasta), martisorul cu simboluri arhetipale sau New Age (crucea celtica, martisorul cu Yin-Yang) si multe altele pe care va las ca sa le descoperiti pe cont propriu.
Vezi si:
Autor articol: Ciprian Voicila – Referent la Muzeul Taranului Roman
