Nu asculta niciodata ce ii spun! Vrei sa te asculte sau sa se supuna ordinelor tale? Pentru ca a asculta inseamna a primi ce vine de la celalalt. Inseamna sa auzi ceea ce el gandeste si traieste.
Dar fiecare dintre noi are nevoie sa fie ascultat, cu adevarat. De aceea, te invit sa il asculti si tu pe copilul tau. Si cand este mic si cand este mare. Are atatea sa iti spuna! Doar opreste-te putin din valtoarea gandurilor tale si asculta-l!
Oare cum ai vrea sa te asculte, daca tu nu ii oferi un model?
In celalalt sens, daca vrei sa faca ce ii spui, gandeste-te daca vrei sa devina un executant. Vrei ca in viata lui de adult sa se supuna vointei altora?
Daca iti doresti, in schimb, sa devina independent, atunci va exersa cu tine. Stiu ca nu este foarte confortabil. Ai vrea sa ii spui ce sa faca si el sa faca. Doar il inveti de bine.
Conteaza insa cuvintele pe care le folosesti. Daca vorbesti despre el si ii dai ordine (Fa asa! Nu faci bine! Esti neastamparat!), este ca si cum ai spune „Tu esti prost si nu stii. Eu sunt destept si stiu.” Nu stiu daca exista cineva pe lume care sa accepte un asemenea mesaj.
Atunci, copilul are doar doua variante de raspuns.
- Prima: se supune, pentru ca tu esti mai puternic.
- A doua: se revolta, respingand tot ce vine de la tine. Iar la revolta va incepe imediat ce raportul de forte nu va mai fi in favoarea ta. Adolescenta nu este asa departe…
Daca vrei sa iti cresti sansele sa fii ascultat, atunci te invit sa vorbesti despre tine. Despre parerile, emotiile si nevoile tale:
„Eu cred ca este mai rapid sa faci asa.”
„Eu am nevoie de liniste.”
„Eu iti cer sa faci ordine.”
„Cand iei 5 la fizica mie mi-e teama ca nu vei intra la un liceu bun.”
Spune aceste fraze, in loc sa ii dictezi ce sa faca. Sunt sanse mult mai mari sa te asculte. Si sa faca o alegere buna pentru el. Si acum si mai ales in viitor.
Autor articol: Cati Calin, trainer si consultant in comunicare relationala la Centrul AmaneSer / facebook / amaneser@amaneser.ro / 021/327.54.45 / 0723.396.368
Buna,v-as ruga sa ma ajutati intr-o situatie cu care ma confrunt foarte greu,nu stiu cum sa incep…provin dintr-o fam cu doi copii eu fiind cea mica iar sora mai mare cu doi ani,intre noi s-au facut diferente uriase din punctul meu de vedere cel putin eu fiind abuzata fizic mai mereu de catre parinti,am avut nenumarate internari in spital din cauza bataiilor lucru care ma determina sa fiu mai “neastamparata” inclusiv tentative de suicid.Sora mea a fost foarte moale si plapanda nu a primit vreo data o palma…ca rezultat eu am avut doua relatii esuate in afara casatoriei din care au rezultat doi copii(nu stiu cum pot afla cat de afectati au fost dupa pierderea” tatilor indiferenti si imaturi oricum) .Iar acum sunt in proces cu un al trei-lea dupa o relatie de cinci ani pentru tentativa de omor si viol….iar sora este maritata cu doi copii fericiti…. am apelat la psihiatru si psiholog iau tratament dar comportamentul meu este din ce in ce mai agresiv si imi este foarte teama pentru copii.Nu ma pot stabiliza,m-i se schimba comportamentul constant si incerc sa ma calmez fata de copii care la randul lor au o atitudine instabila.Am primit sfaturi si din partea scolii dar efectiv ma “trezesc” tipand si reactionand isteric si agresiv fata de copii fara sa imi dau seama pe moment in ciuda calmantelor.Cel mic are 7 ani si prezinta o stare de stres,isi roade creioanele,unghiile,nu este atent,vorbeste la ore si deranjeaza-de aceea a fost plasat in ultima banca singur-cand este intrebat de ce sta singur in banca-raspunde:pentru ca sunt cel mai rau copil din clasa….este tinta glumelor si vinovatul principal-oaia neagra a clasei(un fel de bulling)asta din prostia invatatoarei cu care bineinteles m-am certat-incerc sa ii ridic moralul si stima de sine cum pot.Cel mare (10 ani) a inceput sa minta ca sa se apere chiar daca actiunea se intampla in fata mai multor persoane(parc,petreceri,scoala etc.),fata de fratele sau este foarte rece,nu ar impartii nimic cu cel mic,iar cel mic i-ar da orice sa se joace impreuna-iar asta il determina pe cel mare sa profite si sa se foloseasca de aceasta chiar daca stie ca cel mic risca sa se loveasca inclusiv il loveste,il invinovateste pentru orice.Adesea cand sunt alti copii de fata se alatura celorlalti copii contra fratelui sau.Doresc din toata fiinta mea sa fiu o mama buna pentru ei,le vorbesc foarte mult,le explic multe lucruri pe intelesul lor dar…..imi dau seama ca atunci cand imi pierd calmul-am pierdut-se pierde tot ce am construit si ii intimidez.Sincer,suna absurd,dar NU vreau sa fiu asa.Ma consider o mama disfunctionala si nu vreau sa sufere si ei in viata ca si mine eventual sa esueze.Ce pot face sa previn si sa imi ajut copii pentru a ajunge la o oarecare normalitate si stabilitate?