In Romania zilelor noastre, observam ca stilurile de parentaj tind sa alterneze pe un continuum, in care la o extrema se afla parintele supraimplicat si la o alta parintele neimplicat.
- Parintii distanti sau neimplicati au avut, cu mare probabilitate, un parinte dominant care manifesta, de asemenea, un stil de parenting ignorant, deseori un parinte cu acest obicei este numit „minimizator”.
- Parintii care ajung sa devina “prea” implicati sunt adesea crescuti in familii in care parintele dominant era la randul sau supraimplicat. Parintii din aceasta categorie pot fi usor numiti „maximizatori”.
Important de stiut este ca cei mai multi oameni sunt, mai cu seama, o mixtura a celor doua tipologii.
Insa, chiar daca nu exista o clasificare de genul „alb” sau „negru” cei mai multi dintre noi ne recunoastem ca fiind mai degraba „minimizatori” ori „maximizatori”. Un parinte „maximizator” isi exprima energia emotionala si comportamentala mai intens in comparatie cu parintele „minimizator”. De subliniat este faptul ca, niciunul dintre aceste stiluri de parenting nu este centrat, cu adevarat, pe nevoile copilului, ambele fiind expresii ale unei cresteri focusate pe nevoile adultului (ce poarta adesea numele de parenting inconstient).
- Stilul „inconstient” de parenting este o varianta adaptata, in care parintele cade in capcana iluziei conform careia raspunde nevoilor copilului. Dar, in fapt, ceea ce se intampla este ca parintele incearca din rasputeri sa-si vindece propriile rani emotionale
- Elementul central al unui parenting sanatos este angajamentul spre a deveni mai constienti – de propriile nevoi; de persoana copilului și de maniera in care modelele mentale automate ne influențeaza alegerile si comportamentele.
Atat realitatea vietii, cat si studiile de specialitate ne arata ca parintii constienti se descurca mai bine, deoarece au fost curiosi sa descopere ce se ascunde in universul interior si, fara prejudicii, sa inteleaga legatura dintre ranile provocate in trecut si functionarea lor din prezent. Acestia au fost capabili sa treaca peste impulsurile de auto-protectie in favoarea unor raspunsuri care sunt mai puțin centrate pe ego si mai mult focusate pe relationare.
A invata sa traim in acest fel necesita mult efort, dar recompensele care apar favorizeaza descoperirea sensului vietii. Cand ne permitem sa recunoastem conturul propriei istorii emotionale si forma interactiunilor familiale din prezent, noi avem acces la putere – ne putem vedea asa cum suntem in esenta si ii putem vedea pe copii pentru ceea ce sunt cu adevarat.
“Daca vrem sa avem mai bine grija de copiii nostri, trebuie sa avem mai bine grija de noi insine.Mai exact, a urmari starea de bine a copilului, inseamna a urmari si starea de bine a parintilor. Acestia au nevoie de introspectie, auto-reflectie si sprijin pentru a alege ceea ce au descoperit. Astfel, ii vor putea oferi copilului ceea el are nevoie – anume sansa de a deveni o identitate autonoma si independenta, care la nevoie poate cere sprijinul celor dragi.“ (Harville Hendrix & Helen L. Hunt – Daruieste iubirea care vindeca: ghid pentru parinti)
Deoarece este extrem de dificil pentru un parinte sa ofere ceea ce nu a primit, la randul lui, in copilarie – avem nevoie sa crestem, sa ne vindecam punctele vulnerabile si sa-i ferim pe copiii nostri de veninul traumelor noastre. Iar, un prim pas spre aceasta vindecare este si participarea la conferinta IMAGO, organizata la Bucuresti pe 23 si 24 mai. Aceasta este deschisa parinților, cuplurilor noi sau in „criza”, celor indragostiti sau celor care doresc sa se indragosteasca, expertilor in sanatatea mintala și tuturor celor interesati de psihologie si psihoterapie.
Ultimele bilete pot fi achiziționate de pe site-ul: www.harviile-helen.ro.
Autor articol: Gáspár György, Psiholog clinician, psihoterapeut relational – Asociatia Multiculturala de Psihologie si Psihoterapie