Cum poti sa stimulezi performanta copilului tau? Cum ii ajutam sa devina mai buni, fara a-i constrange, fara a-i obliga sa devina ceva ce nu ar vrea?
Invatarea este bazata pe evaluari ce sunt menite sa compare copilul cu un standard. Sistemul de invatamant – si mai apoi multe dintre corporatii – au aceasta abordare, a scoaterii in evidenta a minusurilor, care devin mai apoi obiective de acoperit pentru viitor.
De exemplu, daca tie ti se face o evaluare la sfarsitul anului la serviciu, poza evaluarii tale va arata cam asa: ai multe sarcini pe care le indeplinesti conform asteptarilor, unele pe care le faci peste asteptari si unele, fireste, le vei face sub asteptari, daca faci parte dintre noi, majoritatea.
De aici mai departe, feedback-ul care ti se va oferi, va suna cam asa: „Aici ai performat (desi corect este “ai dat dovada de performanta” buna), continua sa faci ceea ce faci, aceste sarcini le duci la indeplinire peste asteptari, felicitari! (poate primesti si un bonus pentru ele). Iar la cele sub standard, vei auzi „Hai sa facem un plan pentru a imbunatati performanta in aceste zone.”
Acelasi lucru se intampla si cu ai nostri copii. Li se comunica: „Ai note (ca unica sursa a intelegerii performantei lor) bune la matematica si fizica, foarte bune la istorie si biologie, hai sa vedem cum faci ca trimestrul urmator sa ai note bune si la chimie,engleza si… desen.”
Care este problema cu aceasta abordare? Pai una chiar foarte mare: cream mediocritatea perfecta!
Fiecare dintre noi depune un anumit tip de efort – atentie, combinatie de talent, cunostinte, abilitati si atitudine – pentru rezultatele pe care le obtine. Atunci cand obtinem rezultate conform asteptarilor (sau standardului), este clar ca „stim,putem si vrem„ (chiar daca motivatia nu e chiar interna) sa facem acele lucruri.
Ceea ce nu ne iese, acolo unde evaluarea ne arata ca avem performante sub standard, are o cauza de multe ori necunoscuta, sau o combinatie de cauze: fie nu putem, fie nu stim, fie nu vrem (si asta pentru ca nu ne place), fie nu suntem facuti pentru asta (s-ar zice ca nu suntem haruiti, daruiti, nu avem talent, aptitudine sau aplecare). Rezultatele pe care le obtinem peste asteptari – au intotdeauna la baza o motivatie interna, daca sunt rezultate atinse constant peste medie.
Nimeni nu face nimic peste ceea ce i se cere (sau pare a fi suficient), decat daca asta vine la pachet cu pasiune, cu drag, cu deschidere si haruire.
In momentul in care cineva ne cere sa facem eforturi pentru a ne imbunatati in zonele noastre de minus, asta muta atentia si efortul de la ceea ce facem foarte bine, iar, in timp, “poza” performantei tale se va aplatiza. Le vei face bine pe toate (in cazul ideal), dar nicio sarcina foarte bine, pur si simplu pentru ca noi nu suntem construiti pentru a deveni “multilateral dezvoltati”.
Copiii nostri nu pot fi in egala masura buni la matematica, fizica, chimie, istorie, stiintele naturii si sport. In plus, daca notele au devenit unicul mijloc de evaluare a cunostintelor (sablonate) ale unui copil, atunci nu ne putem astepta ca le este stimulata si creativitatea, abilitatea de a-si argumenta punctul de vedere, sau capacitatea de a sublinia nuante…
As incuraja, mai degraba, o abordare inversa: sa identificam zonele de plus, zonele in care copilul sclipeste, si sa le dezvoltam exact pe acelea! Efortul pentru a te dezvolta in zonele pe care oricum le stapanesti bine este mult mai mic decat a te imbunatati in zonele in care faci eforturi . Motivatia interna este cea mai buna combustie pentru performanta copilului. Atunci cand faci bine ceea ce faci, ceilalti recunosc asta in tine si esti incurajat sa cresti in acele zone, stima de sine creste si ea si performanta apare.
As incuraja sa dam sansa copiilor nostri sa faca ceea ce doresc sa faca in viata lor, daca fac asta cu drag, pasiune si motivatie interna.
Este o foarte mare diferenta intre un contabil “corect” si unul care are pasiune pentru meseria lui. Este aceeasi mare diferenta intre o manichiurista, si o manichiurista foarte buna! Va avea mult mai multi clienti, isi va gasi mult mai usor de lucru si, cu certitudine, va castiga mult mai mult decat cineva care face asta doar pentru ca este un job, desi nu-i face placere sa faca asta…
In plus, i-ai da sansa copilului tau, viitor adult, sa se duca cu drag la serviciu – sau orice indeletnicire va avea, versus a se gandi ani in sir cum sa evadeze din ceea ce face si sa ajunga mai repede acasa.
De aceea, performanta copilului apare doar atunci cand crezi in ceea ce faci, iti place ceea ce faci si ceilalti te incurajeaza in aceasta directie. Altfel, efortul catre depasirea continua a propriilor limite nu poate fi sustinut pe termen lung.
Autor articol: Urania Cremene – Expert Parent’s Toolshop Romania
sursa foto: freedigitalphotos.net
